Regimul totalitar din URSS a avut propriile particularități. Acest sistem a implicat, în primul rând, omnipotența unui partid de guvernământ, metode represive. Semnele totalitarismului s-au manifestat în lupta pentru naționalizarea absolută a economiei, precum și pentru suprimarea libertăților individului.
Istoricii numesc factori socio-culturali, politici și economici principalii factori care au condiționat formarea acestui sistem politic în țară.
Dezvoltarea economică accelerată a provocat o înăsprire a puterii politice în stat. Strategia forțată presupunea o slăbire semnificativă și accentuată (dacă nu chiar distrugerea absolută) a pârghiilor de bani pe bază de mărfuri ale economiei pe fundalul unei predominări totale a structurii administrative și economice. Disciplina în activitatea economică, lipsită de mecanismele de interese economice, ar putea fi ușor realizată bazându-se pe sancțiunea statului, pe un aparat politic și pe o constrângere administrativă.
În sistemul politic, s-au preferat și forme de ascultare necontestată față de directivă. Totalitarismul în URSS sa dezvoltat și pe fondul unui nivel destul de scăzut al bunăstării materiale a populației țării. Pentru a depăși încetinirea economică, accelerarea industrializării unui entuziasm de straturi avansate nu a fost suficientă. În acest caz, "inspirația" urma să fie întărită de alți factori organizaționali și politici, reglementarea măsurilor de consum și muncă (sancțiuni severe pentru furtul de proprietăți, întârzieri, absenteism etc.). Fără îndoială, totalitarismul în URSS, folosind aceste măsuri, nu a contribuit la democratizare.
O cultură politică importantă a jucat un rol important în stabilirea unui sistem de stat centralizat. Ascultarea majorității cetățenilor puterii a fost combinată cu o atitudine disprețuitoare față de lege. Acest tip de cultură politică a fost exprimată în cadrul partidului bolșevic, care a fost format în primul rând de "oameni din popor".
Totalitarismul în URSS sa dezvoltat fără a se întâlni cu rezistența. În primul rând, noul sistem politic a fost adoptat în cadrul aparatului puterii în sine. În complexul de factori culturali, politici și economici, până în anii 1930 sa format un nou regim al dictaturii lui Stalin.
Principalele funcții ale reglementării și gestionării au fost realizate de organele de urgență, punitive. În același timp, rolul aparatului de partid, care a primit autoritatea de a se angaja în administrația economică și de stat, a început să se consolideze. Libertatea nelimitată a fost atribuită conducerii superioare, iar comuniștii de rang și de dos au fost obligați să respecte cu strictețe centrele de control.
Totalitarismul în URSS și-a asumat, alături de comitetele executive din sfera agricolă, industrială, culturală, științifică, funcționarea comitetelor de partid, al căror rol a fost de fapt decisiv.
Pătrunderea puterii în economie și în alte sfere ale vieții de atunci a devenit o caracteristică caracteristică a sistemului politic al URSS.
Ca rezultat, odată cu înființarea sistemului, sa format o anumită piramidă, la vârful căreia Stalin a fost secretar general al Comitetului Central al CPSU (B.).
Împreună cu afirmarea puterii, structurile de putere ale țării, corpurile represive au fost ridicate și întărite. Astfel, până în 1929, în fiecare district a fost formată așa numita "troică", desfășurând proceduri extrajudiciare și trecând sentințele.
Astfel, regimul stalinist a întărit sistemul represiv, care, potrivit unor istorici ai timpului nostru, a urmărit trei obiective principale:
