O datorie fără iubire face o persoană iritabilă.
Responsabilitatea fără dragoste face ca o persoană să fie neclintită.
Justiția fără dragoste face o persoană crudă.
Adevărul fără dragoste face o persoană un critic.
Educația fără dragoste face o persoană cu două fețe.
Prietenia fara dragoste face o persoana ipocrita.
Mintea fără dragoste face un om viclean.
Competența fără dragoste face o persoană fără compromisuri.
Onorarea fără dragoste face un om arogant.
Puterea fără dragoste face o persoană un tiran.
Bogăția fără dragoste face o persoană lacomă.
Credința fără dragoste face o persoană un fanatic.
Dacă vorbesc în limbi umane și angelice, dar nu am nici o dragoste, atunci sun un cuplu sau un chimbal clang.
Dacă am darul profeției și cunosc toate secretele și am toată cunoștința și toată credința, așa că pot să rearanjez munții și nu am dragoste, atunci nu sunt nimic.
Și dacă îmi dau toate bunurile și dau trupul meu pentru ardere și fără dragoste, nu-mi este de folos.
Dragostea este răbdătoare și bună, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu parada în sine, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gîndește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr; totul acoperă, crede totul, crede totul, tolerează totul.
Dragostea nu reușește niciodată, deși profețiile vor înceta, iar limbile vor fi tăcute, iar cunoașterea va fi abolită.
/ 1-a Epistola către Corinteni de la Sf. Apostolul Pavel /
