Un echilibru stabil se realizează atunci când deviațiile prețurilor de cerere din prețurile de aprovizionare se sting treptat, tinzând spre prețul echilibrului PE. iar volumul de aprovizionare se adaptează la volumul cererii. În punctul de echilibru, prețul cererii coincide cu prețul ofertei (PD = Ps), iar volumul cererii este egal cu volumul de aprovizionare (QD = Qs). Echilibrul poate fi stabil și instabil, local și global. Soldul stabil, la rândul său, este absolut și relativ. Am stabilit abscisa la momentul-T, iar pe axa y-pretul. Atunci când abaterile de la prețul de echilibru (de exemplu, P1, P2) egalizează treptat la nivelul PE. Piața este stabilă. În cazul stabilirii unui preț unic de echilibru (a se vedea figura 3-16a), echilibrul absolut are loc, echilibrul relativ cu mici abateri de la acesta (a se vedea figura 3-166).
Fig. 3-17. Stabilitatea locală (a) și globală (b) a echilibrului
Dacă se ajunge la echilibru numai în anumite limite ale fluctuațiilor de preț, atunci vorbește despre stabilitatea locală. Dar în acest caz (Figura 3-17a), stabilitatea este realizată doar în intervalul de la P2 la P3. Dacă se stabilește un echilibru pentru orice deviere a prețurilor de la prețul de echilibru (vezi Figura 3-176), atunci stabilitatea este globală.
Stabilirea echilibrului poate să apară ca urmare a fluctuațiilor ciclice. Dacă oscilațiile au o natură degradantă, echilibrul se stabilește după expirarea timpului TE (vezi Figura 3- 18a). Dacă oscilațiile sunt uniforme sau explozive (vezi Figura 3-186, c), atunci nu se formează prețul de echilibru.
Cel mai simplu model dinamic care arată oscilațiile amortizate care duc la echilibru este un model de păianjen (a se vedea Figura 3-19). Ea reflectă formarea echilibrului într-o industrie cu un ciclu fix de producție (de exemplu, în agricultură), atunci când se produce
conducătorii auto, care au luat decizia de fabricare pe baza prețurilor existente în anul precedent, nu își pot schimba deja volumul:
unde Qst este volumul de aprovizionare în perioada de timp t;
Pt-1 - prețul real al unui bun economic în perioada anterioară perioadei t.
Fig. 3-18. Oscilații: decolorare (a), uniformă (b) și explozivă (c)
Modelul de pânză de păianjen este abstractizat din fluctuațiile naturale ale producției și din alte fenomene spontane, imprevizibile, tipice producției agricole. O altă simplificare este premisa că nu există rezerve și rezerve și posibila lor realizare în condițiile schimbării condițiilor pieței.
Fig. 3-19. Echilibrul stabil (a) și instabil (in) în modelul de pânză de păianjen și oscilațiile obișnuite (b) în jurul acestuia
Echilibrul în modelul web-tip depinde de pantele curbei cererii și de curba de aprovizionare. Echilibrul este stabil dacă unghiul de înclinație al curbei de aprovizionare S este mai mare decât curba cererii D (vezi figura 3-19a). Miscarea catre echilibrul general trece printr-o serie de cicluri. Excedentul de aprovizionare (AB) împinge prețurile în jos (BC), și, ca urmare, există un exces de cerere (CF), care crește prețurile
(FG). Aceasta conduce la un nou excedent de aprovizionare (GH) și așa mai departe, până când echilibrul este stabilit la punctul E. Oscilațiile sunt amortizate.
Cu toate acestea, mișcarea poate obține o direcție diferită dacă panta curbei cererii D este mai abruptă decât unghiul de înclinare al curbei de alimentare S (a se vedea figura 3-19c). În acest caz, fluctuațiile sunt explozive și nu se produce echilibrul.
Posibil, în cele din urmă, o astfel de opțiune (a se vedea. Fig. 3-196), atunci când prețul face oscileze regulată în jurul poziției de echilibru Acest lucru este posibil în cazul în care unghiurile curbele cererii și ofertei sunt egale.
Modelul păienjeniș sugerează că unghiurile de înclinare a curbelor de cerere și ofertă sunt esențiale pentru înțelegerea mecanismului de echilibru al pieței, determinarea comportamentului cumpărătorilor și a vânzătorilor de pe piață. Pentru a intra mai adânc în legile funcționării și dezvoltării unei economii de piață, introducem noțiunea de elasticitate.