Jeeves și Worcester - 13
CAPITOLUL 1. Jeeves își ia mâinile în mâini
Vrei sa speculeze cu privire la Jeeves vechi - acesta este servitorul meu personal, să fie cunoscut - și de a afla ce avem relație cu el? Mulți oameni cred că depind prea mult de ea. Și mătușa mea, Agatha, a mers atât de departe încât să-i spună bunicul meu. Îți spun direct: ce e în neregulă cu asta? Acest om este un geniu. De la guler și de sus, el nu are egal. Am oprit îngrijorarea cu privire la treburile mele la o săptămână după ce a apărut. Și sa întâmplat acum șase ani, în timpul unei povesti minunate cu Florence Krae, cartea unchiului Willoughby și cu Edwin, un cercetaș băiat.
Totul a început când m-am întors la Izby, moșia unchiului meu din Shropshire. M-am odihnit mereu acolo pentru o săptămână sau două în vară, dar de data aceasta am fost nevoită să întrerup vizita mea și să mă întorc la Londra pentru a angaja un nou valet. Am constatat că Meadows, mă servesc în Izbi, fură șosetele de mătase, cum ar fi nici un domn care se respecta nu va tolera la orice preț. Mai presus de toate sa dovedit că el a fost în casa a intrat in posesia a tot ceea ce este rău, și eu sunt foarte reticenți în a avea omul sărac, după ce a pierdut calea adevărată, ușa și sa dus la Londra, la biroul de muncă pe care m-au găsit nici un candidat pentru o perioadă de probă. Mi-au trimis Jeeves.
„Postulatul înțelegerii comune conținute în discursul colocvial, este cu siguranță Durata de timp și poartă cu ea anumite obligații în ceea ce privește organizația non-guvernamentală, care este un instrument de limbă, să promoveze dezvoltarea în continuare.“
Fără îndoială, fiecare cuvânt era adevărat, dar, vedeți, nu este exact ceea ce vreți cu o mahmureală.
Am călcat cu sârguință prin paginile acestei cărți minunate într-o copertă amuzantă când sună clopotul. Am plecat de pe canapea și am deschis ușa. Pe prag stătea un om de neimaginat într-o poziție respectuoasă.
- Sunt de la birou pentru închiriere, domnule, spuse el. - Mi-au dat să înțeleg că ai nevoie de un valet.
In acel moment am nevoie de mai mult decât un antreprenor de pompe funebre, dar i-am spus să vină și să nu fi timid, și el a alunecat în liniște ușă ca un Zephyr răcoritoare. Acest lucru ma impresionat încă de la început. Pajiștii au suferit de picioarele plate și au răsturnat ca un elefant. Tipul ăsta nu pare să aibă picioare deloc. El doar a înotat în hol. Pe fața lui serioasă apărea o expresie simpată, de parcă știa și ce înseamnă să stai târziu cu o bandă de prieteni.
- Îmi pare rău, domnule, spuse el încet și crede sau nu, dispăru. Cel puțin stătea lângă mine și o secundă mai târziu era deja ocupat în bucătărie. Nici măcar n-am avut timp să-mi luminez ochii, întorcându-se cu un pahar pe o tavă.
- Vrei o băutură, domnule? - Comportamentul și obiceiurile l-au făcut să pară un medic de la tribunal care tratează medicamentul unui prinț bolnav. - Acest cocktail este invenția mea. Sosul Worchestersky îi dă culoare.