Această poveste sa întâmplat recent.
Mi-a luat un magazin de vânzare de materiale de construcție și toate bytovuhoy și am mers la unul din hipermarketurile din orașul nostru.
Am cumpărat o cutie de panouri de care aveam nevoie și, în timp ce stau la casierie, am văzut între tot felul de lucruri mici în vânzarea unui scotch de scotch, și el a luat-o, duplicând ceea ce ar fi util în casă.
Ieșesc în vestiarul supermarketului, du-te la masa de ambalare și vezi că din pachet, doar foarfece pe șir.
Cred că eu sunt inteligent, acum cu o bandă scotch proaspătă cumpărată și o împachetez, care nu se va desprinde pe drum. După ce a încălcat virginitatea benzii de scotch, a lipit cutia. A pus scotch-ul pe masă și sa gândit la vital.
În acest moment, o femeie de vârstă mijlocie iese din cel mai apropiat casetofon, merge până la masa de ambalare și nu ezită puțin să-mi ia scotch-ul.
El ia una din cutiile sale si incepe sa vina, intarind cartonul si facand un maner pentru comoditate, desi se vede ca cutiile nu sunt grele deloc.
La cea de-a 9-a revoluție, mă interesează.
- Doamnă, poate să fie suficient să o fac?
Doamna sa uitat la mine ca o continuare a mesei de ambalare, spuse ea.
- Pentru tine ca ceea ce afaceri, mlaștina găluște, scotch magazin, și așa freeload, eu cât de mult vreau!
Cu aceste cuvinte, făcând un stilou gras bun din scotch, și-l mușcă cu dinții (foarfecele pe care le-am scris mai sus pe masă), doamna începe să studieze cea de-a doua cutie, să o înfășoare în jurul valorii de aceeași.
- Nici un cuvânt, scotch-ul meu, personal cumpărat.
Eu iau rămășițele unui jurubiț, pune-l în buzunar.
- Și pentru Khmyrev, doamnă, cea de-a doua cutie, purtați-vă sub braț, nu pe contesă.
Cu asta mi-am luat concediul.
Moralitate, fii mai politicos!