Elemente ale limbajului brutale în versurile lui Serghei Yesenin
În mod tradițional, conceptul de "zaum" este asociat cu cea mai radicală aripa a avangardei poetice ruse, la care Yesenin, așa cum se știe, a fost puternic negativ.
Printre poeții și filologii de la începutul secolului al XX-lea, ideea unei diferențe fundamentale în vorbirea poetică din discursul de zi cu zi era extrem de populară. Expresia finală a dispoziției limbajului poetic și de zi cu zi era zaum.
Domeniul de aplicare al noțiunii "zaum" variază de asemenea. Mandelstam, de exemplu, se referă la "zaumi" orice încălcare a legăturii automate între structurile sintactice și logice. [Ronen. P. 41] În acest sens larg, conceptul de "zaum" este, după părerea noastră, aplicabil poeziei lui Yesenin.
De la declararea limbajului abstru și a studiilor ulterioare ale lui Yu Tynyanov, V. Shklovsky, G. Vinokur, Zh. Jacquard poate distinge următoarele funcții zaumi:
În mod tradițional, există trei tipuri de zaumi: fonetic (pur zaum), semantic (confuzia semantică a frazelor), sintactică (sărind peste părți ale propoziției, aranjament ciudat, inconsecvență).
"Locurile întunecate" din versurile lui Esenin pot fi împărțite în două tipuri: semantica întunecată a cuvintelor și construirea sintactic incorectă a expresiei.
Vocabularul dialectic al lui Yesenin nu este marcat stilistic. Adesea, cititorul nici nu observă că trebuie să aleagă un sens pentru un cuvânt de neînțeles, pe baza formei și contextului său fonetic. Nu întotdeauna valoarea "ghicit" corespunde cu valoarea reală.
Există mai multe grade de dificultate.- "Aceasta este doar o prostie dureroasă" [Esenin, vol.1, p.135]. Cuvântul "raving" este asociat fără echivoc cu cuvântul "delir".
- "Totul arde viața de zi cu zi" [Yesenin. 1, p.140]. Nu știm adevăratul sens al cuvântului "de a muri". La asociațiile fonetice poate fi corelată cu cuvintele morții, întunericul, murdăria, urâciunea. Totul arde urâciunea lumească, viața de zi cu zi. Cuvântul este plin de "semantică aparentă", mecanismul apariției sale este descris de Yu Tynyanov în lucrarea "Probleme ale limbajului poetic".
- Uneori, cuvintele dialectului transformă o poezie într-un adevărat puzzle:
În sania lacului peste luncă
Un strigăt rătăcit de rață
Sub fereastra din molid alunecos
Umbra își întinde mâinile.
Apă liniștită paragush kvelyi
Fumează un leagăn de strălucire. [Esenin. t.1, p.79].
Așa cum N. Shan scrie într-un articol intitulat „Hard-line poezie Esenin“ este „complet de neînțeles octavă, întuneric.“ Se pare că "în sania lacului" înseamnă "de-a lungul marginii lacului", cuvântul "paragush" nu înseamnă nimic, deoarece este o tipo. Corect a fost "karagush kvely" - numele păsării. [Shan. Pp 65]. Este semnificativ faptul că această tipo este reprodusă în multe publicații, deoarece pentru majoritatea cititorilor aceste linii sunt doar o colecție de sunete, adică sunt vrăjitoare.
Ceea ce ghidează poetul, făcând alegerea lui finală, rămâne adesea un mister. Departe de întotdeauna el face o alegere în favoarea sensului.
Cum să nu vărsat o lacrimă,
Dacă cu o coroană în îmbrățișare și legătură
Se va distra alaturi de tine
Tineretul satelor rusești. [Esenin. v.1, P.201]
Proiectele pot fi găsite opțiuni semnificative mai transparente „în cazul în care, în mod inteligent styn și unități“ și „în cazul în care următoarea în styn și link-uri“ .Ochevidno faptul că alegerea nu este determinată de nevoile de diversificare. Probabil poetul a simțit că un cuvânt de neînțeles nu ar deveni un obstacol insurmontabil pentru cititor, deoarece ar fi umplut de "semantică aparentă" [Tynyanov. Pp 117-168].
La începutul anilor 1920, Yesenin a refuzat în mod deliberat să folosească cuvinte dialectale și a declarat nevoia de a fi înțeles. Cu toate acestea, cuvintele incomprehensibile nu dispar deloc din versurile sale și se adaugă "locuri întunecate" de altă natură. În acești ani, în lucrările lui Yesenin se găsește o construcție incorectă din punct de vedere sintactic a expresiei, care se deosebește în mod deosebit de fundalul stilului aforist al "întârziatului" lui Yesenin. Invazia lui zaum ca o structură într-un text complet tradițional dă dinamică formei.
Funny life. O tulburare amuzantă.
Așa a fost și așa va urma.
Ca un cimitir dotat cu o grădină
În birches, oasele sunt oase. [Esenin. 1, P.145]
Evident, aceasta ar trebui să însemne: grădina, ca un cimitir, este împrăștiată cu ramuri de mesteacan. Pentru a înțelege acest lucru, trebuie să schimbați cazul și să eliminați prepositionul. "În noua pădure se va auzi un fluier" [Yesenin. t.1, p.116], ceea ce înseamnă: pădurea este anunțată cu un nou fluier. Cititorul trebuie să se gândească la semnificația acestei fraze și, schimbând structura sa sintactică, să participe la crearea lucrării lirice. Construcția incorectă a frazii nu vă permite să vă alunecați pe suprafață, împiedică percepția automată a textului. Versurile lui Yesenin conțin o parolă a unor părți din propoziție, care poate fi văzută numai cu o citire atentă: "Oricine a strigat vreodată pe pământ înseamnă că norocul a trecut" [Yesenin. 1, C.200]. În propoziție există două clauze subordonate și nu una principală, astfel încât pronumele "că" așa cum "se blochează" în aer.
Întotdeauna, când închid ochii,
Eu zic: numai inima mea deranjeaza,
Viața este o minciună, dar uneori este
Decorează cu minciuni. t.1, P.169]
Începutul frazei: "doar tulburarea inimii" sugerează continuarea: "ce se va întâmpla atunci". Momentul prezent ("viața este înșelăciune") creează impresia unei fraze divizate.
Această incompletă face cititorul să se gândească la ce voia să spună poetul, îl încurajează să co-creeze, dă ambiguitatea imaginii.
Funcțiile artistice ale "locurilor întunecate" din versurile lui S. Esenin coincid în mare parte cu funcțiile unei limbi abstracte, ambele fenomene fiind cauzate de dorința de a spune "calea proprie" [Yesenin. t.1, p.368] ies în evidență de mediul înconjurător, elimină automatismul percepției, atrage cititorul la co-creație, își activează rolul. După cum vedem, Yesenin nu era străin de tendințele generale ale dezvoltării limbajului poetic la începutul secolului al XX-lea.