Dreptatea ca un fel de activitate de stat menită să asigure justiția pentru cei ale căror drepturi și interese le afectează se bazează pe principii juridice și morale. Legalitatea și moralitatea în justiție, în activitățile organelor de drept sunt o unitate inseparabilă. Dreptatea, care nu este legată de lege, care nu îndeplinește cerințele legii, este de neconceput. Justiția este o instanță de drept, justiție. Dar legea însăși trebuie să îndeplinească cerințele moralității, iar aplicarea ei de către instanță nu trebuie să contravină normelor morale. Aplicarea oficială a legii, contrar cerințelor justiției, distorsionează însăși ideea justiției.
Unitatea de legalitate și de moralitate este încorporată în legislația privind justiția, principiile sale de bază, adoptate de comunitatea mondială, precum și în legislația națională constituțională.
Art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stabilește că toate ființele umane sunt născute libere și egale în demnitate și drepturi. Ei sunt înzestrați cu rațiune și conștiință și ar trebui să acționeze unul față de celălalt în spiritul fraternității.
În art. 7 prevede că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără nicio deosebire, la o protecție egală a legii.
Art. 5 interzice oricui să fie supus torturii sau tratamentelor sau pedepselor crude, inumane sau degradante.
Art. 11 proclamă prezumția de nevinovăție, principiul publicității procesului cu asigurarea tuturor posibilităților de protecție.
Art. 12 prevede că nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, de familie, atacuri aleatorii asupra familiei, acasă, corespondență sau atacuri asupra onoarei și reputației sale. Toată lumea are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea interferențe sau atacuri.
În art. 29 a stabilit că, în exercitarea drepturilor și libertăților lor, toți vor fi supuse numai limitărilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul asigurării recunoașterii și respectării drepturilor și libertăților altora și satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Acestea, precum și alte prevederi ale Declarației Universale a Drepturilor Omului în formă juridică, consolidează principiile morale ale legii, servesc întruchiparea și protejarea valorilor morale.
Pentru procesul penal, prevederile Pactului privind garanțiile procedurale ale persoanei sunt de o mare importanță.
Normele de mai sus, oferind fiecărei persoane garanții împotriva restricției arbitrare a libertății și a integrității personale, face ca sistemul judiciar să fie garantul inviolabilității persoanei.
Art. 10 din Convenție impune tratarea umană a tuturor persoanelor private de libertate și respect pentru demnitatea lor inerentă persoanei umane.
Art. 14 proclamă egalitatea tuturor persoanelor în fața instanțelor și tribunalelor. Ea stabilește dreptul fiecărei stabilirea oricărei acuzații penale împotriva sa la un proces echitabil și public de către un tribunal competent, independent și imparțial stabilit prin lege. Restricțiile privind publicitatea procesului pot avea loc în special "din motive de moralitate sau atunci când interesele vieții private ale părților impun acest lucru". Dar orice hotărâre pronunțată într-un caz penal sau civil sunt făcute publice „cu excepția cazurilor în care interesul minorilor cere altfel sau procedurile se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor.“
În art. 14 din Pactul conține formularea prezumției de nevinovăție, precum și o listă de garanții procedurale care ar trebui să fie furnizate cel puțin o dată la acuzat de o crimă pe baza egalității depline. Acestea includ, în special, dreptul de a cunoaște natura și motivele acuzației, care trebuie comunicate "urgent și în detaliu" într-o limbă pe care o înțelege; să fie judecat fără întârzieri nejustificate; dreptul de a avea timp și mijloace adecvate pentru pregătirea apărării sale și de a comunica cu avocatul ales; să fie judecat în prezența sa și să se apere în persoană sau prin mijloacele sfatului ales de el; să interogheze martori împotriva lui sau să aibă dreptul de a fi interogați acești martori; să nu fie obligat să depună mărturie împotriva lui sau să mărturisească vinovăția; să utilizeze ajutorul gratuit al unui interpret; în absența unor fonduri suficiente, folosiți gratuit asistența unui avocat. Toți cei condamnați pentru o infracțiune au dreptul să-și revizuiască condamnarea și sentința de către un tribunal superior în conformitate cu legea. Nimeni nu va fi responsabil sau pedepsit pentru o infracțiune pentru care a fost deja condamnată definitiv sau achitat, în conformitate cu legea și procedura penală a fiecărei țări.