Fundamentele fundamentale ale interacțiunii conflictuale în societatea modernă sunt relații dominante, pătrunse de mercantilism și cinism în raport cu individul. Faptul este că relațiile de bază - relațiile economice - nu sunt revendicate de om, ci de echivalentul său de valoare, exprimat în bani. Prin urmare, alte relații nu pot să difere în mod serios de cele principale, care presupun interacțiunea nu a persoanelor în sine, ci a costurilor acestora. Interacțiunea dintre echivalenți care au dobândit o ființă independentă intră în conflict cu indivizi cu adevărat interacțioși. Dorința indivizilor de a subordona interacțiunea echivalenților lor este asociată cu o schimbare în starea de unificare a oamenilor în care se face o schimbare și de starea sau de existența indivizilor înșiși. Definit de relațiile de bază ale interacțiunii în societate înseamnă o persoană în cel mai bun caz ca mijloc de a obține avere sau proprietate. Modalitățile de rezolvare a contradicțiilor dintre interacțiunea dintre indivizi și echivalenții lor în societatea modernă sunt crize și conflicte. Câte interacțiuni sunt acoperite de aceste concepte? Răspunsul la această întrebare ne permite să determinăm metodele de impact practic asupra crizelor și interacțiunilor conflictuale în societate.
Criza provoacă de obicei dificultăți care apar în procesul de interacțiune a persoanelor. Persoanele fizice acționează ca bariere în calea interacțiunii dintre persoane. Acțiunile anumitor persoane în mișcarea lor pentru a satisface nevoile sunt combătute de alții. Conceptul de "criză" nu reflectă acțiunile în interacțiune, ci contracarările. Contradicția, ca stare a uneia dintre părțile interacțiunii, indică fie un exces de acțiune asociat cu o dorință puternică [188] pentru a răspunde nevoilor, fie o acțiune inadecvată în legătură cu lipsa fondurilor care contribuie la satisfacerea nevoilor. Conceptul de "criză" reflectă, de asemenea, pierderea unității în interacțiunea indivizilor, adică procesul de creștere a diferenței dintre indivizii care interacționează predomină asupra procesului opus de întărire a unității. Pierderea unității în interacțiune este o criză. Pierderea unității în interacțiune implică diferențe crescute, provoacă conflicte.
Conceptele de "criză" și "conflict" reflectă aceleași procese de interacțiune a persoanelor în asociație. Dar criza și conflictul în sine sunt două părți ale interacțiunii întreprinse de indivizi. Persoanele aflate în interacțiune sunt fie în stare de criză, fie în stare de conflict. Ieșirea din criză presupune restaurarea unității sparte, ieșirea din conflict presupune restaurarea diferenței întrerupte. Modul de ieșire din criză presupune eliminarea diferențelor acumulate în interacțiune, ieșirea din conflict presupune eliminarea unității acumulate. Conform căreia ieșirea din criză duce la conflicte, calea de ieșire din conflict, dimpotrivă, este spre o criză. Prin urmare, dezvoltând într-o ramură specială de cunoștințe practice, managementul crizelor ar trebui să țină cont de faptul că măsurile de restabilire a unității în interacțiune sunt urmate de un conflict, ieșirea din care provoacă o criză. Prin urmare, efectele actului de gestionare a crizelor trebuie să fie pas cu pas și nu să fie aduse la răspândirea unui conflict global care poate fi stins doar prin acțiuni opuse, nu prin acțiuni de conducere, prin acțiuni politice.
Este la fel de veche ca și lumea: "Oamenii mor pentru metal, Satan guvernează mingea acolo"
Ați găsit o eroare?
Vezi de asemenea
Ortografie în text: