Acest mit, din nefericire, este foarte tenace. Din buzele multora dintre slujitorii lui Hristos pe care îi respect, am auzit repetat sentimente similare:
- Bineînțeles, a fost dificil să traduci această idee despre Isus în greacă, pentru că a vorbit și a predicat în aramaică!
Cei care spun, nu-și dau seama că, procedând astfel încât acestea pun Scripturile inspirate (în special Noul Testament în limba greacă) este mai mică decât în starea presupunerea ipotetic că „așa cum a sunat în aramaică.“
În loc de adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, ni se cere să caute ceva efemer, inexistent ... Nu este păstrat niciunul dintre elementele antice scrise că textul grecesc al Noului Testament - este doar o traducere a intervențiilor aramaica Mântuitor.
Ar putea Hristos să vorbească în greacă? Nu este evident că El vorbea numai aramaică? Ar putea un rabin evreu, care să pretindă că este Mesia evreiască, a folosit un păgân pentru propovăduirea lui?
În opinia noastră, nu numai că, dar și cel mai probabil, a făcut-o destul de des.
La urma urmei, se știe că popularitatea limbii grecești în mediul evreiesc, a crescut, apoi a început să scadă din nou, apoi să crească din nou ...
Deci, în secolele 2-3 î.en. tot ce era legat de cultura și limba greacă era foarte popular în mediul evreiesc. Dovada acestui fapt este apariția Septuagintei - traducerea lui Tanach (Vechiul Testament) în limba greacă.
Apoi, ca urmare a activităților lui Hasidim, pe de o parte, și a lui Antiohus Epifan, pe de altă parte, toți grecii și păgânii au devenit profund dezgustători față de evrei. Războaiele macabeilor reprezintă vârful luptei naționale-religioase de eliberare a evreilor din acea vreme.
Dar, în timpul nașterii lui Hristos și mai ales în timpul slujirii sale publice, interesul pentru limba greacă din Palestina a crescut semnificativ. Iată ce scrie A. Men despre acest lucru:
În plus, oamenii scriu că cel mai evident semn al elenismului în epoca scrisă a Evangheliilor este chiar faptul că sunt scrise în greacă.
Acest lucru este valabil și pentru restul porțiunilor NS și la un corp mare de perioade evreiești literatură, inclusiv E. produs Filo, Iosif, tragedian Jewish Ezechiel și o pluralitate Apocrifele și Pseudepigrapha. Probabil că au existat trei motive pentru această alegere a limbii: 1) Grecul a fost cel mai comun și mai larg limbaj disponibil în lumea în care evangheliile urmau să circule; 2) această limbă a fost folosită în mod tradițional pentru majoritatea operelor literare din Orientul Mijlociu Elenizat; și 3) este destul de probabil ca evangheliștii să fie cei mai familiarizați cu această limbă ... A. Men. Dicționarul de biologie.
În timpul lui Isus, iudaismul și-a predat puternic pozițiile, în special în ceea ce privește limbajul și cultura (deși a fost puternică în sfera religioasă). Mulți evrei au fost nume grecești (de exemplu, un pescar, Simon, fiul lui Iona, cunoscut la noi sub numele apostolului Petru, a fost, de asemenea, un nume grecesc Chifa), majoritatea evreilor vorbeau limba greacă, mai degrabă decât aramaică. Evreii din diaspora s-au stabilit în Palestina și au purtat "al doilea val" al elenizării. Koine a fost pentru oamenii de rând nu sunt străine într-o limbă străină (ceea ce pare astăzi locuitorii din engleză hinterlandul rusă), și aproape nativ și naturale, cum ar fi limba rusă în zilele noastre cetățenilor din fosta URSS.
Și în acest context cultural a început lucrarea lui Hristos.
În prima jumătate a secolului I, atât evreii, cât și cei greci și aramaici au fost răspândiți la fel în Palestina. Iată ce scrie profesorul RL. Thomas:
Această dovadă este susținută de descoperiri în timpul săpăturilor de peșteri din vecinătatea Mării Moarte. Pe parcursul celor două expediții la „Pestera de scrisori“ Yigael Yadin cu personalul găsit aproximativ cincisprezece scrisori și alte mai mult de patruzeci de documente papirus, în special, contracte și chitanțe de plată. Toate papirusurile găsite datează de la sfârșitul primului secol la revolta Bar-Kokhba, care a avut loc în anii 132-135. aparent, peștera a servit ca un adăpost pentru rebelii, iar documentele găsite în el reprezintă corespondența de rutină pe chestiunile cotidiene și militare. Deci, în aceste documente toate cele trei limbi sunt reprezentate: greacă, ebraică și aramaică. Rebelii conduși de Bar Kochba nu au fost extrem de educați, precum și faptul că ei înțeleg aceste limbi și să le utilizeze pentru servicii, ne conduce la concluzia că, în restul Palestinei la acel moment au fost repartizate toate cele trei limbi. Se pare că limba ebraică a fost popular nu numai în cercul restrâns de oameni de știință evrei, și folosirea limbii grecești nu a fost limitată la sfera comerțului și culturii. Atât limbile ebraică, cât și cea greacă au fost larg răspândite împreună cu Aramaicul, astfel încât Isus Hristos ar putea folosi oricare dintre aceste trei limbi.
Evangheliile conțin câteva sugestii că Hristos, deși cunoștea limba aramaică, a învățat public în greacă.
În primul rând, el a fost ascultat de greci (Ioan 12: 20), care cu greu ar dori să asculte predicile despre vulgar aramaic. Da, și cu Andrei, cu greu ar fi putut să comunice în aramaică.
Când Hristos pronunță fraze aramaice, evanghelistul accentuează în mod special acest lucru, subliniind astfel fără echivoc exclusivitatea expresiilor aramaice din vocabularul Salvatorului.
· Și luându-i pe drăguț cu mâna, ea îi spune: "Talitha kumi", ceea ce înseamnă: "Fata, îți spun, ridică-te." (Mar.5: 41)
Și, privindu-se până la cer, a oftat și ia spus: "efaffah", care este: deschis. (Mar.7: 34)
Și la ora nouă, Isus a strigat cu glas tare: Sau, sau! Lama Sawahfani? care este: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! De ce m-ai părăsit? (Matei 27:46)
Astfel de texte ne conving că Hristos a vorbit de regulă în greacă, ocazional folosind cuvinte și expresii aramaice în vorbire. El le-a folosit atât de rar încât de fiecare dată era necesar să-l menționăm în mod special.
De fapt, dacă Evangheliile sunt o traducere din limba aramaică, atunci de ce să lăsăm specific în textul grecesc câteva fraze aramaice și chiar să le traducem separat? Ar fi logic să traducem totul în greacă.
Papias a spus că Matei „a pus în ordinea enunț pe dialectul evreiesc“, ceea ce înseamnă că Matei a scris în ebraică sau aramaică, dar oamenii de știință moderni indică faptul că această Evanghelie nu pare de transfer. În plus, în termeni literari, este foarte aproape de Evanghelia după Marcu, care, fără îndoială, este scrisă în greacă. Poate că cuvântul "adverb" nu înseamnă aici "limbă", ci "stil"; într-adevăr, Matthew are o mulțime de caracteristici stilistice "evreiești" ...
Vom da din nou cuvântul profesorului R.L. Lui Thomas pentru o mărturie despre folosirea grecului de Cristos:
În textul grecesc al 21-lea capitol al Evangheliei lui Ioan, Hristos folosește două verbe diferite, cu valoarea iubirii și două gura verbul diferite, iar Petru folosește două cuvinte diferite pentru a cunoaște. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste perechi sinonime nu putea fi transmisă în ebraică sau aramaică. Este clar că acest dialog a avut loc în limba greacă. În mod similar, jocul cuvintelor dintre Petra și Petros din Matei 16:18 nu poate fi reprodus în ebraică sau aramaică. Este logic să presupunem că această conversație a avut loc inițial în limba greacă. Cel mai probabil, conversațiile lui Hristos cu femeia Canaanită, centurionul român și Pilat au avut loc și în limba greacă. Ștefan (Faptele Apostolilor 7) și Iacov (Faptele Apostolilor 15) citează Vechiul Testament în conformitate cu Septuaginta, de aceea și ei au folosit pe scară largă limba greacă.
Apostolul Pavel, cel mai probabil, a predicat în greacă.
Luke își transmite conversația cu comandanții romani.
La intrarea în cetate, Pavel a spus comandantului-șef: Pot să vă spun ceva? Și el a spus: Știi limba greacă? (Fapte 21:37)
Singurul său discurs în ebraică este descris în Fapte (21:40). Dacă Pavel vorbea de obicei în aramaică sau în ebraică, este puțin probabil ca Luca să menționeze separat că abordarea mulțimii a fost făcută în ebraică.
Dar asta nu este scopul. Toate argumentele de mai sus sunt interesante, dar, de fapt, nu sunt necesare. La urma urmei, singurele scrieri ale Noului Testament pe care le avem sunt scrise în greacă. Iar procesul de scriere a acestora nu este un proces de traducere. Pavel, de exemplu, indică în mod clar că acesta este textul grecesc al Evangheliei lui Luca - este inspirat Scriptura (1Tim.5: 18 - există o frază: „vrednic este lucrătorul de hrana lui“ este luat din Evanghelia lui Luca). Petru arată clar că scrisorile lui Pavel scrise în greacă sunt scripturile inspirate (2 Petru 3:16).
Prin urmare, în ciuda faptului că limba maternă pentru Hristos și majoritatea apostolilor a fost într-adevăr aramaică, Duhul Sfânt ia propulsat pe profeți să scrie Noul Testament în greacă. Ei nu au tradus cuvintele lui Isus din limba aramaică în greacă. Ei au vorbit cuvintele din Scriptură, fiind mișcați de Duhul Sfânt. Ei nu cunosc dificultățile traducerii, deoarece lucrarea lor era diferită în nivelul sacramentului - lucrarea lor era rezultatul respirației lui Dumnezeu. Deci, în textul grecesc al Evangheliilor, nu există o eroare de traducere pentru simplul motiv că nu a existat traducere. Scopul lui Dumnezeu era de a da oamenilor Cuvântul într-o limbă înțeleasă de majoritatea de atunci.
În cele din urmă, în limba greacă a fost apoi posibilă cea mai eficientă îndeplinire a Marii Comisii (Matei 28: 19,20). Și Dumnezeu lucrează întotdeauna în mod eficient.
Cuvântul "Evanghelia" - cuvântul grec - a devenit clar pentru întreaga lume fără traducere. Iar Evanghelia astăzi este numită Cuvântul Domnului.
Hristos nu se rușina de limba greacă în primul secol și nici nu-i este rușine în secolul al XXI-lea.
Așa că hai să ne oprim alungare gol și de a construi o presupunere ipotetic că „așa cum a sunat în aramaică“, „dacă am avut doar originalul aramaic.“
Dacă, dacă și numai dacă ciupercile ar crește în gura lui Eusebiu (și Papia), ar fi o poveste complet diferită (Biserica).
Și avem încă această istorie (cu Noul Testament grec)!
Să trăim în ea și în conformitate cu ea.
Pavel Begichev, special pentru www.protestant.ru