Vreau să văd răsărituri și apusuri de soare. În oraș și pe țărmul lacului. Din fereastra mașinii și așezat pe o bancă de parc. Vreau să văd cum universul acuarele de diferite culori în fiecare zi atrage un nou cer.
Vreau să miros. Asemenea mirosuri diferite ale acestui univers. Liliac, aer curat, după ploaie, dezgheț în primăvară, cafea ... mmm, cafea .... Mirosul metroului ... Nu respira ... Gâtul unui copil după somn ... Doamne, cum miroase! Mirosul unui iubit ... Nativ, aproape ... Doamne, nu am respira, nu am atins.
Vreau să îmbrățișez, sărut, simt ... Vreau să fac asta întotdeauna, în ciuda trupului învechit. În timp ce se simte, vreau să simt lumea din jurul lor.
Așteaptă-mă, Doamne, încă nu sunt gata! Încă mai vreau foarte mult, nu aveam timp, nu am mâncat toată viața.
Vreau să se întindă gol, în vara pe iarba moale, pielea caldă auzi briza și urmăriți cerul ... Vreau să stau pe plajă și se simt pietrele de seara dau cu atenție căldura lor .... Ascultați stropirea lentă a valurilor ... Bea semidură roșie, inhalând aroma ei tartă ...
Lasă-mă să fiu o grămadă de ani și nu vor mai exista oglinzi! Nu trebuie să mă reflectez pentru a înțelege că sunt. Corpul meu preferat îmi confirmă în fiecare secundă că există. Dincolo de reguli, dincolo de legi, dincolo de merit și de realizări. Eu sunt. Si eu sunt partea ta, universul!
Nu vreau să plec încă. Vreau să aud și să-L văd. Mulți ani, vreau să trăiesc împreună cu El. Dacă l-ai dat, dă-mi timp să iubesc. Într-o zi, regret că mi-ai blocat în corp decrepit cușcă, pe care am capcana din care este imposibil de a ieși în viață. Când te blestem, ia-mă, Doamne. Între timp, vreau să trăiesc.
Așezat pe un pustiu plajă apus de soare pe mare, vreau să simt ca el vine din spate și îmbrățișare ușor ... iubire infinită ... O tânără și frumoasă ... El va spune: „Fata mea, bine, ce ești tu ...“ Și sufletul meu etern într-un corp de îmbătrânire încet plânge el pe umăr ...
Doamne, cum vrei să trăiești ...