1. Legea personală a unei persoane juridice este legea țării în care persoana juridică, cu excepția cazului în care se prevede altfel prin Legea federală „Cu privire la modificarea la Legea federală“ Cu privire la introducerea primei părți a Codului civil al România „și a treia parte a articolului 1202 din Codul civil al România.“
2. Pe baza legii personale a unei persoane juridice sunt determinate, în special:
1) Statutul organizației ca persoană juridică;
2) forma juridică de organizare a persoanei juridice;
3) cerințe pentru denumirea persoanei juridice;
4) înființarea, reorganizarea și lichidarea persoanei juridice, inclusiv problemele de succesiune;
6) procedura de dobândire a persoanei juridice a drepturilor civile și asumarea responsabilităților civice;
7) relațiile interne, inclusiv relația persoanei juridice cu participanții săi;
8) capacitatea persoanelor juridice de a-și îndeplini obligațiile;
9) Problemele de răspundere ale fondatorilor (participanți) ai persoanei juridice a obligațiilor sale.
3. O entitate juridică nu poate invoca limitarea competențelor organului său sau reprezentant al tranzacției, o lege necunoscută a țării în care un organ sau un reprezentant al unei persoane juridice a făcut tranzacția, cu excepția cazurilor în care se dovedește că cealaltă parte la tranzacție știa sau ar trebui să aibă știu despre constrângerea specificată.
4. În cazul în care o instituție de peste mări entitate își desfășoară activitatea în principal pe teritoriul România, la cerințele de răspundere pentru obligațiile unei persoane juridice, fondatorii săi (participanți) ai altor persoane care au dreptul de a da instrucțiuni obligatorii pentru el sau în alt mod au posibilitatea de a determina acțiunile sale Aceasta se aplică legea română sau prin alegerea unui creditor legea personală a persoanei juridice.