Decretul din 30 ianuarie 2018 prezidentaRumyniyaot g

1. Această doctrină este un set de puncte de vedere oficiale cu privire la scopurile, obiectivele și direcțiile principale ale politicii de stat în domeniul securității alimentare din România.

securitatea 2. alimentară din România (în continuare - securitatea alimentară) este una dintre principalele direcții ale securității naționale a țării pe termen mediu, factor în păstrarea statalității sale și suveranitate, cea mai importantă componentă a politicii populației, o condiție necesară pentru punerea în aplicare a unei prioritate națională strategică - îmbunătățirea calității vieții cetățenilor români prin garantarea standarde ridicate de susținere a vieții.

Obiectivul strategic este acela de a asigura securitatea alimentară a populației de produse agricole sigure, pește și alte produse de resurse acvatice vii (în continuare - produse de pescuit) și produse alimentare. Garanția de realizare este stabilitatea producției interne, precum și disponibilitatea rezervelor și a stocurilor necesare.

3. Principalele obiective de menținere a siguranței produselor alimentare, indiferent de schimbările în condițiile externe și interne sunt:

prognozarea în timp util, detectarea și prevenirea amenințărilor interne și externe pentru securitatea alimentară, minimizarea consecințelor negative ale acestora datorită disponibilității constante a sistemului de a oferi cetățenilor cu alimente, formarea stocurilor strategice de produse alimentare;

dezvoltarea durabilă a producției de alimente și materii prime interne suficiente pentru a asigura autonomia alimentară;

realizarea și menținerea accesului fizic și economic pentru fiecare cetățean în condiții de siguranță alimentară în cantități și sortimente care îndeplinesc standardele de consum rațional de alimente necesare pentru un stil de viață activ și sănătos;

siguranța alimentară.

4. Această doctrină este baza pentru elaborarea actelor normative în domeniul securității alimentare, dezvoltarea complexelor agricole și piscicole.

Această doctrină ia în considerare recomandările Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, la cota marginală a importurilor și a stocurilor de resurse alimentare, și definește principalele concepte utilizate în domeniul securității alimentare.

5. independența alimentară din România - producția de alimente internă durabilă în cantități care nu sunt mai mici decât valorile prag stabilite de cota sa din resursele de mărfuri ale pieței interne a produselor în cauză.

Securitatea alimentară din România - economia țării, care asigură independența alimentară a România, garantat accesul fizic și economic pentru fiecare cetățean al produselor alimentare în conformitate cu legislația românească privind reglementarea tehnică, în cantități nu mai puțin decât normele raționale de consum alimentar necesare pentru un activ și sănătos stilul de viață.

Indicator de securitate alimentară - caracterizare cantitativă sau calitativă a stării de securitate alimentară, în scopul de a evalua gradul de realizările sale pe baza criteriilor adoptate.

Criteriul securității alimentare - cantitative sau calitative de prag trăsătură la care se evaluează gradul de siguranță alimentară.

ratele raționale de consum alimentar - dieta, prezentate ca un set de produse, inclusiv produse alimentare în cantități și rapoarte care respectă principiile științifice moderne de nutriție optimă, ținând cont de structura existentă a puterii și tradiția majorității.

acces economic la alimente - posibilitatea de a cumpăra produse alimentare la prețurile predominante în volumul și se amestecă de produse care nu sunt mai mici decât normele stabilite de consum rațional, pentru a asigura un nivel adecvat de venit.

accesibilitatea fizică a produselor alimentare - nivelul de dezvoltare a infrastructurii de mărfuri, în care toate zonele tarii, este posibil să se achiziționeze o populație de produse alimentare sau de catering în volumul și se amestecă de produse care nu sunt mai mici decât normele stabilite de consum alimentar rațional.

6. Pe baza cerințelor de suveranitate alimentară principalele surse de alimente sunt produse din agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare, precum și industria alimentară. Un rol decisiv în asigurarea securității alimentare joacă un agricultură și pescuit și industria alimentară.

Consolidarea și dezvoltarea cooperării cu organizațiile internaționale și regionale, stabilirea unor mecanisme de dialog inter-statale și dezvoltarea relațiilor cu țările de conducere ale regiunilor de securitate alimentară, în conformitate cu conceptul de politică externă din România respectă politica externă națională și interesele economice ale țării.

Aderarea la Organizația Mondială a Comerțului cu privire la condițiile care îndeplinesc interesele naționale din România, va contribui, de asemenea, consolidarea securității alimentare a țării.

7. Pentru a evalua starea de securitate alimentară, utilizați următoarea tabelul de date:

a) în sfera consumului:

resursele disponibile ale gospodăriilor de către grupuri de populație;

furnizarea de zone de comerț și de catering pentru 1000 de persoane;

Consumul de alimente pe cap de locuitor;

persoana de zi cu zi aportul caloric;

cantitatea de proteine, grăsimi, carbohidrați, vitamine, macro- și microelemente, oamenii consumă zilnic;

indicele prețurilor de consum pentru produsele alimentare;

b) în producția și competitivitatea națională:

producția de produse agricole și piscicole, materii prime și produse alimentare;

importurile de produse agricole și piscicole, materii prime și produse alimentare;

articole similare