Probabil, pentru că ei trăiesc într-o altă țară. Română atât de drăguț: vin în țara noastră - spune în limba rusă, plecarea din țara noastră - încă vorbește limba rusă, nu am mai trăit în țară, dar au rude rusești - încă mai spune în limba rusă! Desigur, pentru a cunoaște cultura și limba strămoșilor lor - acest lucru este foarte bun, dar de ce face acest lucru prin forță? În cazul în care o persoană care nu vorbește în limba rusă - înseamnă că nu are nevoie / dificil. Nu cred că această problemă este în nici un fel de legătură cu statutul de „non-prestigioasă“, pur și simplu nu are proliferarea românească în afara România (fostele țări ale Uniunii Sovietice) și nu este internațional.
Și cu cine să vorbesc cu acești copii? Ei s-au născut în Germania, ei - germanii.
Da, nu suna foarte patriotic, dar părinții lor au respins cultura lor, rădăcini, s-au mutat și a început să trăiască în conformitate cu legea germană.
Copilul la naștere nu cunoaște naționalitatea sa, el a spus ca el a învățat, așa cum este convenabil. Street, prietenii, profesorii nu vor adapta la ea. Dacă nativul vrea copilul să vorbească în limba rusă, ar trebui să căutăm modalități de a face acest lucru.
Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că limba română este una dintre complex, există o mulțime de reguli și indicații de excepții, copilul însuși nu a învățat, avem nevoie de practica limba, comunicare constantă, nu este. Și mai ușor de germană, el aude în mod constant și este implicat în comunicare.
Această problemă veche.
Acest lucru nu este de copii nu doresc să vorbească în limba rusă. Părinții nu doresc să facă un efort pentru a obține copii să vorbească în limba rusă, și să îi convingă că cunoașterea mai multor limbi - este doar de prestigiu. Această situație există nu numai în Germania. Și este ciudat - la urma urmei, lipsind limba română a copilului, părinții sunt lipsiți de mare rezervor său de cultură. Este necesar de la bun început pentru a pune problema, astfel încât copilul acasă a vorbit doar în limba rusă. Și dacă copiii nu vorbesc limba părinților lor, astfel încât părinții nu vorbesc acasă în limba rusă și într-o limbă străină pentru ei? Mie mi se pare nefiresc.
mai mult de un an în urmă
Copiii sunt foarte sensibili la limba, unele mai aud de la naștere la astfel, și te obișnuiești.
Vărul meu sa căsătorit cu germanii de pe Volga că el era german de naționalitate, ea a învățat numai după nuntă. Familia lui pentru mai multe generații care trăiesc în România, și germană au cunoscut în cadrul școlii noastre - la fel ca noi toți.
Ea a dat naștere la trei copii, iar apoi Uniunea Sovietică sa prăbușit. Și Kazahstan (în cazul în care au trăit) au devenit literalmente să supraviețuiască toate naționalitățile români și de altă natură, a fost pogromuri. Satul lor „german“ a început încet să se mute în reședința permanentă în Germania. Stânga, și ei sunt: cel mai mare fata a fost de 6,5 ani, 2,5 ani, și apoi anul 1 băiat.
În mai mari au avut mari probleme cu pronunția, dar a plecat la o clasă în Germania, profesorul certat tot timpul, că ea a avut accent „rusesc“. Dar cei mai tineri sunt bine adaptate, nu au probleme.
Și, deși părinții casei vorbesc numai (obicei pe termen lung) din Rusia, cel mai mare, de asemenea, în limba rusă, iar juniorul întâlni germană (este obișnuit să), chiar și mama și sora mea. limba română a înțeles perfect, dar pronuntia este slabă, astfel încât ei se simt ei înșiși și nu doresc să vorbească în limba rusă.
În vacanță copiii cu părinții lor călătorit în toată Europa, au unele cunoștințe de limba engleză, italiană, franceză, poloneză, etc.
Chiar și sora, care a trăit mai mult de 10 de ani în Germania, a început să vorbească în limba rusă, cu un accent german.
Și venind la bunica ei în România, se comporta ca un junior-surd mut - în limba rusă nu doresc să vorbească, iar dacă ceva nu înțelege - sunt de cotitură la sora mai mare. Este ei ca un translator între bunica rusă și nepoții.
Dificil limba noastră, germană mai ușor. De aceea, acest lucru se întâmplă.