Subiect: Povestea despre TsUREN sonet veridic adio și vicisitudinile vieții
Deci! Acesta a fost preambul. Și acum, desigur, va începe preambul.
Nu mă sfătuiți venerabil comunitate, ceea ce fac cu totul? Transmite un Sonet (și există 12 stânga după curățare), în ecoul? Transmite la site-ul Strugatski? Și nu știi că cineva a angajat în scris sau colectarea de acest sonet? Cereți voluntari să scrie o altă duzină sau de traducere? Sau, dimpotrivă, pur și simplu lăsați acest lucru pentru totdeauna?
Aș fi foarte recunoscător pentru sfaturile bune și interferențe.
. „Ca o frunză uscată cade în suflet.“
(Traduceri din arkanarskoy)
. „Rumata-ar aminti mereu el, ca el a fost în picioare, strângând mâinile în tipul de pe puntea navei, și de ieșire de apel voce tinereasca strigând sonet de adio -.“ Decolorată ca o frunză cade la suflet ".
A. și B. Strugatski, „TRUDHO fi Dumnezeu“
Leonid Bleher
Tatiana Bulysheva
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Fly adio circling sonetului
Pentru locurile native - bucată de pământ plin de praf,
În cazul în care a trăit o viață similară cu delir.
Ultima privire la vechiul Arkanar
Ca mare-assed, cum ar fi foamea, ca focul,
După cum plânge de nesuportat Boar s
Satele de inima si limba mea.
Când ajunge la sfârșitul morții,
Spiritul meu se va întoarce la aceste țărmuri,
În cazul în care Siu pasăre strigă în noapte
Coroana densa a unui copac - tată.
Aici am pleca înainte de sfârșitul veacurilor
O a doua umbră pe pereții taverne.
Ekaterina Zotova
Ca o frunză care se încadrează cade pe suflet
Și, abia atingându-l - abia,
Umilința și speranța nu este rupt,
Șoptește ultimele sale cuvinte
Și devin ceva nou, fără precedent,
Nu lasa toamna, sau prin tastarea în atac,
Și pacifica pasiune nelinistit.
Așa că în cele din urmă ajunge la partea de sus.
Iar cei care acceptă fading nostru -
Hadezhdu consolidarea amintiri,
Șoptesc ultimele sale cuvinte.
Și să-i fie auzit aproape - aproape,
Umilința și speranța nu este rupt,
Ca o frunză care se încadrează cade pe suflet.
Elena Zotov
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
zăpadă rătăci între luminile dim,
branhiile cuvinte wheezing pe teren,
Valyas la tălpile ușilor încuiate,
Cum răgușită lacrimi stropi orbitoare viscol,
Ca lumina fluier stele hrustalnozubyh
Ca un dinozaur în partea de sus a creșterii osoase,
Am cântat verzui plângeau și.
Dar, Doamne, am plânge în serios.
Cum ofilită frunza cade la suflet,
Am căzut în mătasea visele ei,
Și ne-am ucis visul cuvântului „tu“
Nu am fost permis să se întoarcă la ea.
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Vis filare în labe ierni moi
Și am trimis un mesager la el,
Și a venit, nu pot fi auzite și invizibile,
Și pacea noastră sacră nu este încălcat.
Lyudmila Kolodyazhnaya
Cuvintele a murit departe de sistem a fost deja distrus,
Dar, auzind ei ocupat fosnet umbra.
Deci, suntem preocupați de geniu ciudat.
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Cum de a găsi mă fragile în comparație?
De-a lungul anilor, ideea a devenit uscător,
Iar bucuria culorilor amortizează ușor,
Într-un efort de a tristețe, îndoieli timide.
Deci, ceea ce nu a fost bântuit,
Ca un bumerang întoarcere la grijile lor.
Dar cum stii asta - roca caz il?
Cum murdar nu perie departe de mână nedorite,
Cum de a prelungi durata de muzica de pe drum
Știi carton bitumat, nu am auzit mai bine?
Michael Peregoudov
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Toamnă ceață ei debordant,
Deci, pește dans aruncat pe uscat,
Exilul soarta seamănă.
Ca frunzele uscate,
Revine sufletului
Adio privire la arkanara marina.
Aici, cel căruia i-am cântat, nu m-au ascultat,
Și că el a iubit, el nu mă cunosc.
Ca foaie,
stins care se încadrează pe cap de locuitor
motiv
meu nimeni să cânte un cântec.
Stânca mea, exilul a căzut pe mine,
Nu este capabil de a alege revanșa nemilos,
Acum, eu cânt departe de casă,
. Pește bate lung în nisip.
Galina Romanova
Cum ofilită frunza cade la suflet,
Referindu-ne răni umiditate delicat de culoare închisă.
Ofilit, mort - în cazul în care se pot folosi pentru a
Într-un cutremur, tremurată. inseala!
Ca ieri torsul pre în fața mea,
Țesut ani în ceață curcubeu
Ieri, fostul - în cazul în care se poate alătura
În îndepărtat în viitor. inseala!
Nu înșela atinge sufletul se poate usca
Din trecut, o respirație rece
Nu spirale fiind cusute.
Flying, Sclipire momente,
Și, ca să respire printre ei Vitia,
Salt înainte de inspirație lor!
Michael Tseytkin
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Ochii cu un giulgiu neclar umed,
Și vântul rătăcitor buzele uscate din nou,
Se scutură valurile oceanului.
Țara mea! Iată robul tău umil,
Câinele tău credincios care se gudura la picioarele.
El a fost întotdeauna! În dizgrație și instanța de judecată,
Ca să devină în curând indiferentă nu a reușit.
Despre Arkanar! Tu mare și mizerabil,
Și întuneric - și talentat, orbi - și de a vedea,
Și indiferență - și toți cei implicați,
Sunteți propriul dumneavoastră și victima și călăul.
Sufletul meu este plin de tine la margine.
Și zi și noapte. Condiții de viață și de moarte.
Zahar Shrago
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Mântuirea naviga pune pe inima mea.
Pas cu pas la bord, eu nu părăsesc țara
Și sângele greșit, să se odihnească pe o parte.
Am făcut pământul acesta,
Și blestemat, și e-mail,
Persecutați, pentru a deveni un poet -
Pentru poet este ridicat.
De-a lungul anilor, sare toate fenomenele mai clare,
Problema mare ca să fie tăcut despre asta?
Și în cazul în care este nadir a apus de soare care vine?
Să amvon triumfă clerul de grăsime,
Dar peals cuvânt de clopote înece
Iar vocea adevărului va umple lumea.
Sergey Pitersky
Ca o frunză care se încadrează cade pe suflet
Linie - deja - nu devin un șir de caractere
Și se întoarce ecou la profit;
Și marea s-au retras de pe teren,
Și rezervele - epava.
Deci, atunci ei au numit - destin
Cei care hulesc înlocuiască pe laudă
Și indiferență. Și acest lucru - la colțul
Ea spune copiilor cum să se calmeze mal.
Am freacă degetele și cenușă - zâmbet.
De ce toate dintr-o stand brusc într-o ceață gol,
Catharsis confuz temperament cu Qatar.
Ei bine: "Vae Victor".
fruntea rece de geam rece -
M-am uitat în întuneric și a vedea - incendii strălucească, și - auzi
muzică
Bell.
.
Deschide ușa -.
Kir Abramovici
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Ca toamna se transformă zilele
Ca proiecte provin din guri de aerisire
Și dans în ferestrele de lumini albe
Ca mirosul amar al frunzelor pe foc
Iar strigătul copiilor - acestea sunt toate într-o distracție încă
Încărunți peste noapte în suburbiile de iarbă
Și Kingfisher Sky - pe cruce.
Și prea clar că va veni mai târziu,
Când viscole obzhivut casa mea,
ieșiri și intrări inzapeziti
Și mama rea lacrimi - natura
Zastynut turnată și stilou,
Nu a găsi iertare și libertate.
Sergei Rodionov
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Și dușurile cu inima galben,
Ceață maschează terenul de coastă,
Crystal franjuri apă.
Și ultimul moment înainte de trezire,
Și apoi amar sobering sus,
Adio la Arkanar, nici iertare,
Și nu există nici mai mult în lume, este în ordine.
Și gri ploaie înrobește mare,
Și rupe legătura de ori, și alb.
Și în trecut, numai durerea în viitor - munte,
Și în timpul iernii - iarna, mai degrabă decât primăvara.
Dar acolo, TsUREN, speranță - în curând
Tu se confruntă cu moartea, să cunoască dulceața somnului.
Ca o frunză care se încadrează cade la suflet,
Și mirosul de degradare locui în ea,
Deci, vânt de memorie fără țintă circling
Fragmente de pasiuni umane.
Când inima rece ca gheata
Și întuneric, întunericul a absorbit toate nopțile,
Și singurătatea tuturor navelor,
Ce este în ocean în căutarea pentru terenuri în zadar,
Când modul obișnuit taie pentru totdeauna.
Și în schimb? Road to Hikuda!
Să nu te schimbi - rămâi în sine,
resentimente rece de căldură stearpă,
Dar Păstrați focul iubirii, și ieși
Ha lupta cu soarta amară.