Legea s, m. 1. nu depind de voința cuiva, există un obiectiv neschimbabilitatea, sarcini, elaborat în cursul existenței acestui fenomen și legăturile și relațiile sale cu lumea exterioară. Legile naturii. Legile mișcării planetare. 3. dezvoltarea socială. legile pieței. 2. Decizia guvernului, actul normativ adoptat de către o autoritate publică; stabilită de autoritățile statului norme general obligatorii. Constituția - S principal. de stat. Respectați legile. 3. regulă obligatorie și imuabil. Legile moralității. Legile nescrise (principiile morale stabilite, norme). 4. Denumirea comună a principiilor și a ideilor credințelor religioase de bază, un set de reguli pe care Dl. religie. 3. Dumnezeu (născut n .Bozhiya Legea; .. doctrina ortodoxă ca atare subiect). - Cuvânt (dorința) a cărui lege pentru oricine - de ascultare indiscutabilă districtul cuiva. va, dorinta. Cuvântul de profesor - legea pentru tine. Outlaw care (oficial.) - despre cine este lipsit de legile de protecție, de protecție din partea statului. Proscris. Legea nu se aplică cine (neodobr colocvială ..) - despre care acționează așa cum îi place. Proștii lege nu a fost scris,
A se vedea. De asemenea, `Zakon` în alte dicționare
1. In stiinta - a se vedea legea științifică și legea statistică .. 2. Utilizarea legală - stabilită de Guvernul unei reguli de conduită.
Drept Drept b. n. -onei Ukr. zakín, -on "mărturisire, comuniune," etc-rus. St.-Fame. zakon νόμος, θέσπισμα (supra.), Bulg. legea serbohorv. lege „personalizate, de drept, credință,“ cuvintele. zákon, b. n. -ONa, chesh. slvts. Zákon "lege", poloneză. Zakon „lege, legământ, un ordin monahal.“ Wed-greacă. ζάκανον împrumuta. din Bulg. Datorită con, din cele mai vechi timpuri, pentru a începe, voi începe. Urilor de inițializare. VAL. „Începutul“; ltsh asemănătoare. cinâtiês "crește" (Endzelin, RS 11, 37), Lat. resēns "recent proaspete, viguros," IRL. cinim „Eu apar“; cm Berneker 1, 168 .; 560; Wald Gofm. 2, 422; Osthofen, Suppletivwes. (In unele locuri); Meillet, et. 88, 218. Dicționarul etimologic al limbii române. - M. Progresul
LEGEA 1) necesită o relație semnificativă, durabilă, recurentă între fenomene în natură și societate. Conceptul> legea este legată de noțiunea de esență. Legea exprimă relația generală, comunicare, comună tuturor fenomenelor de acest gen de clasă. Cunoașterea legii este sarcina științei. 2) Ordinul statutar>, luată de autoritatea legislativă supremă în modul prevăzut de Constituție. Ea are cea mai mare putere legală în raport cu alte regulamente (decrete, și colab.). Principala sursă de drept.