Spune un cercetator principal la Institutul de Literatură Mondială a RAS, un expert în lucrările lui Maiakovski, profesorul Aleksandr Mironovich Ushakov
- Probabil, faptul că Maiakovski întotdeauna lasă loc pentru dispute. Această cifră, care este o chestiune de controverse, deoarece aparitia pe scena poetic. Patimile au fost difuzate de mare în jurul valorii de munca lui de-a lungul vieții sale. El a fost întotdeauna fani pasionați și detractorii implacabili. În această atmosferă, a trecut toată viața până la 1930. La început, un moment serios de iritare a fost destul de comportament: el a avut loc pe scena, ca spiței clasici. Cu toate acestea, nu mai puțină tensiune a provocat limbajul poetic, pe care mulți cunoscători de poezie, a adus pe tradiția clasică, sau nu este pe deplin înțeleasă sau nu acceptată. Printre ei au fost numeroase și bine versat în poezie oameni, scriitori și poeți. În special, aceasta nu a luat Ivan Bunin. Și el nu a fost singurul. Maiakovski a revoluționat cu adevărat arta poetică. Am înțeles că a fost foarte dificil, chiar și pentru multe figuri importante în cultura rusă.
După revoluția din 1917, Maiakovski, nu imediat, dar treptat a pierdut în realitățile de zi cu zi revoluționare, găsit în ea un nou impuls pentru munca sa. Aceste noi impulsuri dau naștere unor lucrări foarte importante de artă. El are un nou erou liric, cu un puternic simt civic. Mulți critici cred că lirismul Maiakovski a dispărut din poemele sale cu revoluția. Acest lucru nu este adevărat. Poezia civică prim-plan, care a ocupat întotdeauna un loc important în poezia rusă. În cele din urmă, și Ahmatova - poet destul de sigur depozit - scrie în poemul „Curaj“, în timpul războiului.
Și în timpul anilor 1920, în jurul valorii de munca lui a fost o luptă constantă. Mulți l-au acceptat cu entuziasm. Cu toate acestea, chiar și în rândul tinerilor, judecând după întrebările din seri literare oferind poetul, mulți l-au privit rezervat și a acordat o atenție unor erori în poemele sale.
- Cine este considerat ideal?
- Maiakovski, se pare, va fi de interes în primul rând ca un inovator al limbajului poetic.
- Mă voi concentra pe problema inovației lui Maiakovski mai mult, deoarece aici de multe ori să acorde o atenție la efectele externe, și nu cu privire la modificările care stau la baza. Începutul secolului XX - este, într-adevăr, timpul de căutare pentru o nouă limbă. A existat o anumită cerință de timp. realiștii vechi aproape toate plecat. Dar în viață, Leo Tolstoy, care la acel moment a scris „Hadji Murad“ - lucru foarte dificil, cu o formație de vorbire complet nou. În poezie, vers clasic se duce, de asemenea, de la marginea drumului. Ceva încearcă să găsească simboliștilor. Aceasta nu se referă numai în România. Și în Franța și Italia - toate vorbesc despre căutarea unui nou limbaj. Toți au fost în căutarea pentru acea limbă - și acmeists și simboliști. Maiakovski cautate si tovarăși ai mișcării futuriste. Dar numai Maiakovski a fost de a crea. Aceasta nu este doar o lume de senzatii noi - a scris despre aceste sentimente multe. Nu numai într-o încercare de a vedea realitatea înconjurătoare, care este de obicei ascuns - are, de asemenea, multe. Nu numai că dezvăluie sentimentele lor intime așa cum se credea anterior nu destul de acceptabil și confortabil - aceasta nu este o inovație încă. Noi știm ce suntem. Acesta este limitat de legile gramaticii, și va fi întotdeauna. O parte din futuristi - cum ar fi rasucite - a simțit că limba ar trebui să fie eliberați de orice justificare internă, respinge gramatica. Cu toate acestea, ca urmare a poeziei sale a început să fie limitată la orice set de sunete. Despre cum am vrut să „descatusa-l“ Benedikt Livshits. Dar nu se poate descătușa - legi lingvistice au fost elaborate pentru mii de ani, sau poate chiar au fost date mai sus. Maiakovski nu atât de mult să încerce să se schimbe în limba: eliminat unele verbe utilizate inversiune pentru o mai mare exprimare. Principalele transformat priceperea metaforică. El a fost capabil să creeze niște metafore incredibile de orice fenomen. „Ploaie mohorâtă miji“ - o astfel de imagine în aceeași poezie pur și simplu nu este reprezentabil. Și a făcut-o cu ușurință, nevymuchenno. Egal cu el în bogăție metaforică acolo și, în opinia mea, este puțin probabil să apară în următoarea jumătate de secol. Atunci când puterea expresivă a poeziei sale toate acestea creează o poezie unică și deschide un întreg straturi noi de limbaj.
Împreună cu apariția erei sovietice în estetica sale, o nouă calitate. El a început să scrie în mod deliberat pentru „poporul“, adică. E. Pentru publicul, evident, mai puțin alfabetizate decât cititorii săi prerevoluționare. Stilul lui este mult mai simplu, cu toate acestea, el a reușit să păstreze toate realizările limbajului său poetic și în aceste condiții. metaforele sale nu sunt mai puțin vii. Un șir de „Noaptea inotat pe spatele zile“ din poemul „Vladimir Ilyich Lenin“ - aceasta este o metaforă mare, și a poeziei sale sovietice foarte mult. El a început să-și elibereze tehnicile sale poetice.
- Cu toate acestea, poezia perioada sovietică Maiakovski suficient de ideologică. O ideologie sovietică, în forma în care a existat în 1920, reflectă în continuare o perspectivă foarte specifică a lumii. O astfel de vedere, care este acum împărtășită de nici un mijloc de toate. Cum acest lucru afectează percepția modernă a acestor poeme?
- Am ajuns la o caracteristică foarte importantă a muncii sale. Vom lansa o nouă colecție de opere de Maiakovski. Este în 20 de volume. În ea va fi cea care a păstrat pictura. Și 7 sau 9 volume de agitare și de artă de producție.
Figura Rodchenko, un poem de Vladimir Mayakovsky (1923)
- Asta ne aduce la problema vieții de poezie a lui Maiakovski în traduceri. Când a început să se traducă în alte limbi?
- traduce Maiakovski a început în timpul vieții sale - în franceză, germană, cehă, poloneză. Dar aș dori să atrag atenția asupra altceva. Cât de mulți dintre poeții români au de colectare mai mult sau mai puțin semnificativ de lucrări în limbi străine? Aceste poeții nu sunt atât de multe. Maiakovski are ediții multivolum în limba germană, cehă, engleză, japoneză și coreeană, ediția a două sau trei volume de poezie Maiakovski a venit în India. Și este într-adevăr figură interesantă și importantă.
- Și ce a provocat un interes deosebit în activitatea Maiakovski în străinătate?
- Maiakovski a fost într-adevăr în zona de interese ale criticii literare occidentale. Mai mult decât atât, în timpul vieții sale. De fapt, este început foarte avangardist. O Vanguard era la acel moment a face drum, inclusiv în Occident. Deci, atunci când criticii occidentali au trecut cu vederea arta sovietică, ei au recunoscut Maiakovski ca o figură care, în ciuda convingerea sovietică, unele chipuri aproape de căutare Western art. Ei au încercat să interpreteze lucrarea sa, concentrându-se atenția pe această parte. Cel mai clar, în opinia mea, acest lucru se manifestă în Franța, precum și în Polonia. De exemplu, în 1960, în aceste țări a fost spectacole foarte interesante ale piesei „Bug“. Maiakovski bug - este încă o interpretare literală: o eroare în forma umană, care trebuie să fie izolate. Aici bug-ul a făcut om destul de nefericit, buzunar noul sistem. Acest lucru a provocat o furtună de indignare în presă, apoi sovietică. Dar, în general, lumea europeană, cu opiniile sale despre artă, desigur, a luat Maiakovski ce a fost interesant pentru el. E firesc. Ar trebui să-și exprime regretul că în timpul său în Occident nu Maiakovski experimente au devenit cunoscute în domeniul de proiectare. Apoi, în acest sens, a fost o mare lucrare. Iar aceste mari realizări în domeniul de proiectare, care este acum, nu a fost. Acesta este motivul pentru care activitatea Maiakovski ar fi fost foarte relevant și în cerere.
- Ce procese au loc în mayakovedenii română și occidentală? dacă abordările lor converg?
- Aș dori să întreb despre astfel de episoade din viața Maiakovski, călătoriile sale în străinătate, în anii 1920. Într-o anumită măsură, el a reprezentat pentru ei noua Românie sovietică, cultura și arta. Cum putem evalua efectul acestor călătorii?
- Problema sinuciderii poetului va provoca întotdeauna un interes larg, precum și orice subiect moartea neașteptată a unei persoane celebre. De aceea, eu nu pot ajuta, dar pune întrebarea: Ce, în opinia dumneavoastră, au fost cauzele sinuciderii?
- Trebuie să admitem că pentru o lungă perioadă de timp, probleme legate de sfârșitul tragic al Maiakovski, dezvoltat datorită criticii literare occidentale. În țara noastră, din motive ideologice, pentru a intra în acest subiect a fost imposibil. Problema sinuciderii experți Maiakovski occidentali au întrebat întotdeauna. Practic, ei erau înclinați să creadă că el a fost ucis contradicții ale epocii - este ceea ce este acum luate pentru a scrie și a noastră: el a devenit treptat convins că libertatea de creativitate se scurge, și l-au dus la frustrare într-o societate socialistă. Acum, mult a fost scris despre acest lucru, de exemplu, vă puteți aminti Sarnow cartea „Suicide Maiakovski“. Cu toate acestea, susținătorii acestei versiuni, în ciuda examinării atente a circumstanțelor în ultimii ani de viață mulți Maiakovski, nu acorde atenție la faptul că, și în 1930 a scris versuri destul de optimiste glorificînd transformare are loc. Cred că într-o mare măsură, motivele de suicid se află în particularitățile caracterului său. Maiakovski a fost persoană foarte ipohondru, o mulțime de timp vorbind despre sinucidere. El a fost cu greu în măsură să stabilească relații normale cu femei. A trebuit să se întâlnească și să vorbească cu cele mai recente pasiune Maiakovski Veronikoy Polonskoy. Am întrebat-o: „Veronica Vitoldovna, de ce nu sa căsătorit cu Maiakovski?“ Ea a răspuns: „Ei bine, în primul rând, am avut un soț, și în al doilea rând, cu Maiakovski a fost foarte inconfortabil.“ El a fost un maximalist și Polonskaya - o femeie obișnuită. Lilya Brik a reușit, de asemenea, pentru a crea un stil de viață care a fost greu de acceptat, dar el a fost forțat să se supună. Viața sa în ultimii ani, a fost plina de conflicte, nu numai cu guvernul, ci cu oficiali de partid. Unii funcționar nu permite să imprime un portret în revista într-o poveste despre 20 de ani de creație, și așa mai departe. Tulburare D. de uz casnic, se certe cu colegi LEF ... favorizează circumstanțe de suicid au fost multe. Dar vom, probabil, niciodată nu știu motivul specific. Acest lucru se datorează faptului că, în general, foarte dificil de spus despre numeroasele cazuri de suicid: de ce sa întâmplat, ceea ce a fost cauza, impulsul.
- Cum crezi că locul Maiakovski și moștenirea lui în viața modernă românească?
- Mi se pare că se întâmplă ceva cu ultima dată interesul public în literatura de specialitate. În metrou mai des puteți întâlni oameni cu cărți. Sper că procesul va fi consolidată, și pur și simplu nu poate ajuta, dar reflecta asupra interesului în Maiakovski. Nu cu mult timp în urmă, canalul „Capital“ ma invitat pentru o discuție despre Maiakovski. Am participat în calitate de expert. Participarea mai multor scriitori ca și poeți, doar publicul invitat. Rezultatul a fost o discuție foarte plin de viață. Studioul a invitat mai ales tinerii, iar participanții au pus întrebări foarte interesante, argumentând între ele. Mi-a lovit că problema care dintre poeții secolului XX, considerată ca fiind cea mai remarcabile vnosshim contribuție majoră la dezvoltarea poeziei ruse, aproape întreaga audiență a răspuns în unanimitate, „Maiakovski“. Am încercat chiar să protesteze, cererii, și cum să fie, de exemplu, cu Esenin. Ceea ce am auzit: „Ce ești tu, Maiakovski - un adevărat inovator și Esenin - doar un bun poet Deci, în mod paradoxal, chiar a trebuit să se ridice în picioare pentru Esenina ..
O altă întrebare este dacă linia Maiakovski continuă în poezia românească modernă? Pentru a răspunde la această întrebare nu este ușor. Deoarece este foarte dificil de a face cu continuarea cazului Maiakovski nu la nivel formal, fără a lovi stilizarea de obicei. Pentru a face acest lucru, trebuie să fie la un nivel foarte ridicat de urmărire culturale și literare. Se pare că acum nu este poezie. Cineva încearcă să copieze poeticii futurismul, dar acest lucru nu este nimic nou. Cineva vine după Esenin încearcă să prindă cu exactitate sentimentul omului comun. Și nu există nici o scară universală a Maiakovski. Vino la minte replicile scrise la sfârșitul vieții: „Uite, ce un cer înstelat suprapusă tribut în aceste ore, ai ajuns aici și spune pentru a calma lume, noaptea - secole de istorie și universul.“. Aici, la acest nivel, modern (și, probabil, nu numai nostru) poezia noastră, din păcate, nu există.
Interviu realizat de Stanislav Kuvaldin.