N.A.Gnidkina, A.V.Tatarintsev
Departamentul de ambulanță GOU VPO MSMSU,
Departamentul de Medicină Legală și Drept medical GOU VPO MSMSU, g.Buharest
Pornind de o conversație despre drepturile lucrătorilor din domeniul sănătății, primul lucru de remarcat este faptul că acestea sunt considerabil inferioare drepturile pacientului.
În prezent, problema protejării drepturilor medicilor în știința dreptului este suficient de dezvoltată. Acest lucru se referă în principal la drepturile pacientului. În prezent, cercetarea juridică în domeniul protecției drepturilor medicilor au o importanță nu numai teoretic, ci și practic.
Relația dintre medici cu pacienții din România sunt reglementate în primul rând de Constituția România, bazele legislației românești privind protecția sănătății publice; legile federale „Cu privire la protecția drepturilor consumatorilor“, „cu privire la îngrijirea psihiatrică și garanțiile drepturilor cetățenilor în furnizarea sa“, «privind asigurarea medicală a cetățenilor din România,» și altele. Caracteristica principală a reglementarea legislativă a acestor relații în România este cea a unui medic, în principal include interdicții, precum și pentru anumite drepturi ale pacientului, in primul rand ca un consumator de sănătate.
Potrivit „Bazele legislației România privind asistența medicală“ (denumite în continuare „Principiile fundamentale“), drepturile medicilor sunt stabilite, în general, următoarele:
1) medicul curant are dreptul de a refuza, în consultare cu oficialul de la observarea și tratamentul pacientului, în cazul în care nu pun în pericol viața și sănătatea altora pacientului, în caz de nerespectare instrucțiunilor de către pacient sau reglementările interne ale facilitate medicale. În acest caz, în stationar medicale (ambulatoriu), pacientul ar trebui să fie înregistrați faptul nerespectării instrucțiunilor de către pacient și / sau regulamente interne, precum și o formă specială care conține regulile casei semnate de către pacient pentru a se familiariza cu aceste reguli;
2) medic are dreptul de a nu pune în aplicare recomandările consultanților, deoarece aceste recomandări sunt puse în aplicare numai în acord cu medicul dumneavoastră, cu excepția urgențelor care amenință viața pacientului;
3) medicul are dreptul de a fi numit de alegerea pacientului.
2), în anumite cazuri specifice, medicul are dreptul de a furniza informații care constituie secret profesional, fără consimțământul cetățeanului sau a reprezentantului său legal, în următoarele cazuri; în legătură cu cercetarea sau urmărirea penală;
3) medicii au dreptul de a forma asociații profesionale și alte asociații obștești, formate pe bază de voluntariat pentru protecția drepturilor lucrătorilor de sănătate, dezvoltarea de practica medicala, promovarea cercetării științifice, decizia altor probleme legate de profesioniștii din domeniul sănătății la locul de muncă.
1) asigurarea condițiilor de activitățile sale, în conformitate cu cerințele de protecție a muncii;
2) funcționează în baza unui contract de muncă (contract), inclusiv în străinătate;
3) apăra onoarea profesională și demnitate;
5) îmbunătățirea cunoștințelor profesionale;
6) de formare, atunci când este imposibil să își îndeplinească sarcinile profesionale din motive de sănătate, precum și în cazuri de concedieri din cauza reduceri de personal, lichidarea întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor, în conformitate cu legile din România;
7) eroare profesională de asigurare, ceea ce a dus la deteriorarea sau afectarea sănătății unui cetățean care nu este asociat cu o performanță neglijent sau din neglijență a îndatoririlor profesionale;
8) utilizarea fără obstacole și fără facilități de comunicare care aparțin întreprinderilor, instituțiilor, organizațiilor sau cetățeni, precum și orice mod disponibil de transport pentru transportul cetățeanului în cea mai apropiată unitate de îngrijire a sănătății, în cazurile care pun în pericol viața. Dacă excludem circumstanțele excepționale în care se conectează serviciul relevant este medic drept nu se realizează, iar puterea lui nu este suficient pentru transport și comunicații, chiar, dacă este necesar, ajutorul de urgență
Medicul curant este responsabil pentru îndeplinirea neglijentă a îndatoririlor lor profesionale, în conformitate cu republicile zakonodatelstvomRumyniyai din Federația Rusă.
Una dintre cele mai importante drepturi este asigurarea de eroare asistent medical, ceea ce a dus la deteriorarea sau daune sănătății cetățenilor, care nu sunt legate de performanța neglijente sau neglijentă a îndatoririlor profesionale. Acesta este un drept important trece neobservat și nu se realizează. Apropo, de non-realizarea acestui drept afectează doctorul și pacienții, susține că, în cazul de satisfacție a hotărârilor judecătorești, este în imposibilitatea de a plăti medicii salariu. Prin urmare, susține că prețul este redus la nivelul sumei pe care un lucrător de sănătate poate plăti de fapt, dar nu rambursează prejudiciul cauzat sănătății sau daune morale.
Cu toate acestea, în exercitarea acestui drept are particularitatile sale proprii. Asigurătorul (societatea de asigurare) se încheie cu asigurătorul (organizație medicală) contract de asigurare de răspundere profesională a lucrătorilor din domeniul sănătății. Subiectul acestui contract este de a oferi o acoperire de asigurare la activitățile asigurate, profesionale personalul medical, care pot cauza daune unor terțe părți (pacienți) ca urmare a unei erori involuntare profesionale. Asigurătorul este de acord cu o sumă stipulată în cazul în care evenimentul asigurat asigurătorul pentru a compensa banii pe care el va fi obligat să plătească pentru repararea prejudiciului fizice și morale cauzate de evenimentul asigurat.
Trebuie remarcat faptul că prejudiciul cauzat pacientului, nu vor fi rambursate în următoarele cazuri:
- acțiuni ale lucrătorilor medicali legate de furnizarea de asistență medicală de urgență în condiții improprii pentru aceasta (lipsa medicamentelor necesare, echipamente, scule, etc.);
- o acțiune deliberată care vizează cauzează prejudicii pacientului;
- inactivitate lucrătorilor în domeniul sănătății în caz de nevoie de îngrijire medicală de urgență;
- acțiuni ale profesioniștilor din domeniul sănătății comise într-o stare de alcoolice, narcotice sau substanțe toxice; acțiuni de personal medical calificat în domeniul evenimentelor militare, zone de dezastre ecologice și în timpul lichidării consecințelor accidentelor și dezastrelor.
Este cunoscut faptul că devine din ce în ce mai practică comună, atunci când medicii primesc creanțele pe baza Legii privind protecția consumatorilor. Ocupația lucrător de sănătate își găsește o nouă calitate și devine obiectul controlului legal.
Legislația actuală prevede diverse modalități de protejare a drepturilor încălcate ale medicului. lucrător medical are dreptul de a-și apăra drepturile în instanță. Medicul are dreptul de a da în judecată pentru defăimare în cadrul unei proceduri civile pentru recuperarea pierderilor materiale suferite, precum și prejudiciul moral.
În conformitate cu legea, reclamantul trebuie să dovedească doar faptul de diseminare a informațiilor pătez onoarea, demnitatea și reputația de afaceri. În plus, acțiunile persoanei de înmulțire defăimătoare unei alte persoane, pot conține semne ale unei astfel de infracțiune conform art. 129 (defăimarea) sau art. 130 (insulta) din Codul penal, care poate fi baza pentru a aduce făptuitorii în fața instanței.
Trebuie remarcat faptul că, în mediul medical, de multe ori există cazuri în care medicii din motive comerciale sau de altă natură exprimate la pacienți sau rudele lor nu sunt informați opinia face: cât de prost tratată într-un alt spital, nivelul scăzut de profesionalism a altor medici, etc. .D. Pe lângă faptul că astfel de declarații sunt punctul de vedere deontologică inadmisibile, acestea sunt pline de pericolul unui civil, iar în unele cazuri - și răspunderea penală.
Reglementarea raporturilor de muncă se realizează prin Codul Muncii. Prevederile prezentului cod și obligatoriu trebuie să fie efectuate de către toate organismele guvernamentale, oficiali, cetățeni, organizații publice și persoane juridice, fără excepție.
La fel de important este faptul că lucrătorii de îngrijire a sănătății sunt un subiect special de pensii.
Drepturile și obligațiile, un medic, în plus, sunt, de asemenea, stabilite în dispozițiile medicilor generaliști, de familie si medicii care participa, precum și în reglementările care reflectă drepturile medicului în punerea în aplicare a funcțiilor profesionale și oficiale.
Din punctul nostru de vedere, ar fi corecte și adecvate pentru a proteja drepturile medicilor de către asociațiile profesionale medicale, dispozițiile care prevăd de lucru pentru a proteja drepturile medicilor și facilități de îngrijire a sănătății. Organizațiile similare funcționează în mod eficient punerea în aplicare și afectează situația în sfera de protecție a drepturilor medicilor.
O altă experiență internațională interesantă. De exemplu, în Anglia există o societate de protecție a sănătății. Mulți doctori sunt membri ai acestei societăți. Orice medic, care constă în această organizație publică, are dreptul de a trimite în cererea sa de acordare a protecției, participarea în instanța de judecată de partea sa, în cazul acuzațiilor de malpraxis medical. În starea organizației, există avocați profesioniști specializați în drept medical, în special cazurile de malpraxis medical. Astfel, orice cerere depusă împotriva unui medic, de regulă, să fie trimise la medic în Societatea Medicală de protecție. Compania recomandă Comisiei pentru afaceri juridice cu privire la modul de a obține un rezultat pozitiv pentru protecția drepturilor și presupune protejarea intereselor apărării.
În România, încă nu există astfel de organizații. Prin urmare, medicii ar trebui să caute protecție în mod direct pentru a practica avocaților. Dar, din păcate, în acest moment foarte puțini experți în domeniul dreptului sănătății, și astfel încât medicul este foarte problematică pentru a beneficia de asistență juridică calificată. Acest lucru este deosebit de important atunci când vine vorba de instituirea procedurilor penale împotriva autorilor de acțiuni (inacțiuni) medicului. Astfel de cazuri, în ciuda viziunea tradițională a naturii problematice de a dovedi vinovăția medicului, este o sarcină foarte dificilă este de a proteja și de a nu încărca.
Nu este cel mai bun mod de a rezolva problema și a serviciilor juridice în instituțiile de îngrijire a sănătății. În ciuda multor ani de muncă în calitate de consilier juridic al instituției, acești avocați, de obicei, nu sunt în măsură să ofere asistență de specialitate pentru a angajatorului lor pe probleme, cum ar fi protecția intereselor medicului în cazul civile de malpraxis medical.
Principala problemă a serviciilor juridice ale organizațiilor de îngrijire a sănătății este lipsa de specializare relevante. Consilierii juridici sunt angajate în principal în elaborarea de contracte de afaceri pentru clinica fără a acorda atenție din cauza unor probleme, cum ar fi relația cu medicii și pacienții de facilități de îngrijire a sănătății.
Nu considerare suficient de problemele rămase de posibilitatea unui proces legislativ activ în domeniul relațiilor „pacient - medic“, în ceea ce privește relația lor, cadrul legal pentru a aduce în concordanță cu relațiile sociale existente în acest domeniu și multe altele.
Toate acestea oferă motive să se creadă că legislația de îngrijire a sănătății are laturile sale pozitive și negative.
În ceea ce privește problemele din domeniul drepturilor medicilor, acestea sunt cauzate de reglementarea insuficientă a acestei sfere de relații în fundamentele legislației România privind asistența medicală.
Prin urmare, în scopul de a pune în aplicare mai bine normele constituționale, instituțiile și principiile care guvernează de îngrijire a sănătății, unele dintre prevederile „Bazele“ ar trebui să fie dezvoltate în continuare.