Învață-mă să mă rog în Duhul, Dumnezeu, învață,
gurii tale sentimente de parfum înmoaie nesimțit!
Da, în adâncul sufletului este pătrunsă de razele soarelui eterne!
Da, în sânii lacrimilor mele recunoscător înfundată cheile!
Să aripile mele de rugăciune, dă-mi înălțimea de zbor,
Dă-mi credința frumusețea absolută și plinătatea!
Innocent, blând da copii puritate
Și de mare, simplitatea sfânt sărac în duh!
Să pământul scuture legăturile cu picioarele cenușă nehotarati
Lasă-mă să se estompeze, iar zgomotul de lupte anxietatile de zi cu zi.
Da, voi te sala de rugăciune,
Da, ei fuzioneze într-un singur gând: moarte, nemurire și Dumnezeu!
Să aripile mele de rugăciune, dă-mi înălțimea de zbor,
Dă-mi credința frumusețea absolută și plinătatea!
Innocent, blând da copii puritate
Și de mare, simplitatea sfânt sărac în duh!
Învață-mă să mă rog în Duhul, Dumnezeu, învață:
gurii tale sentimente de parfum înmoaie nesimțit!
Da, în adâncul sufletului este pătrunsă de razele soarelui eterne!
Da, în sânii lacrimilor mele recunoscător înfundată cheile!
Să aripile mele de rugăciune, dă-mi înălțimea de zbor,
Dă-mi credința frumusețea absolută și plinătatea!
Innocent, blând da copii puritate
Și de mare, simplitatea sfânt sărac în duh!
Și de mare, simplitatea sfânt sărac în duh!
„Iubiți-vă unii pe alții“, 1
Iubim unul pe altul, dragostea din inimă.
Lăsați-vă inimile să fie iluminate cu vise luminoase,
Pentru a fi luminoase, nemuritoare de lumină,
Pentru a fi văzut în oameni sfinți te iubesc.
Despre place să spun, nu se poate descrie, explica,
Cât de mare este, adânc.
Să ne fiecare oră în flăcări inimile
Așa cum se întâmplă adesea, ne întrista și suferim,
Și dragostea noastră să dispară ca ceață dimineața.
Și, uneori, plângând, la picioarele lui Isus curbare,
Ceea ce nici o dragoste pentru prietenii săi apropiați drepte.
Iubim unul pe altul, dragostea din inimă.
Lăsați-vă inimile să fie iluminate cu vise luminoase,
Pentru a fi luminoase, nemuritoare de lumină,
Pentru a ne vedea ca oameni ale iubirii sfinte a lui Dumnezeu.
Despre place să spun, nu se poate descrie, explica,
Cât de mare este, adânc.
Să ne fiecare oră în flăcări inimile
Despre place să spun, nu se poate descrie, explica,
Cât de mare este, adânc.
Să ne fiecare oră în flăcări inimile
Lumea este sfântă, care este mai presus mintea.
„Dragostea, iubesc oamenii!» № 932
Dragoste, dragoste de oameni! Lasă-i, uneori,
Sunt reci și mărunte și rău.
Dar te iubesc oamenii! Deasupra lor sufletul jalnic
Hung o mulțime de ceață dureroase și sufocant.
Și ei se luptă, și cad fără lumină,
Ei au chinuit și plângând pentru o lungă perioadă de timp.
Și de multe ori cuvintele de simpatie și felicitări
Te-am auzit, fratele meu, blestem și de ocară.
Cine nu ar fi nici tu erai, fratele meu, când în fața lui
Vei vedea tot răul, să îmbrățișeze oameni
Nu întoarce de la ei, cu un suflet rece,
Dar te iubesc oamenii, ei și milă iubesc.
Să nu vă cunosc salut dorit
Și vei fi întâmpinat de mulțimea batjocoritoare supărat,
Cu cât este mai bucurie în suflet și lumina,
Cele mai multe persoane dau boabe lor sacre.
Dragoste, dragoste de oameni! Din întunericul de eroare,
De la întuneric la lumină vă ajuta să mergeți
Prin umilință înaltă și răbdare,
Prin dragoste frumos și sublim.
Dragoste, dragoste de oameni! le Ghid pentru voi înșivă,
Întâlnește-le încredere în suflet tandru.
La revedere la ei, și rugați-vă, și plânge despre ele suflet,
La revedere la ei, și rugați-vă, și plânge, și plânge despre ele!