Surse de drept comercial
Sursele de drept comercial includ:
- Constituția rusă, care delimiteaza autoritatea de a reglementa diverse relații, inclusiv economice, între autoritățile din diferite niveluri. Astfel, în conformitate cu Constituția, competența România sunt proprietatea statului și managementul acesteia, stabilirea unei politici comune în domeniul reglementării de stat a relațiilor economice, stabilirea fundamentelor pieței unice, stabilind bazele politicii de prețuri, procedură civilă, civilă, arbitraj și legislației procesuale;
- legile federale (ordinare);
- Regulamentele (actele adoptate în temeiul și în aplicarea legilor) - decretelor Președintelui; Rezoluția Guvernului RF; acte normative ale autorităților executive federale, adoptate în conformitate cu competența lor; acte juridice normative ale URSS-ului, în cazul în care aceste standarde nu sunt reglementate de legile din România și nu este contrară legii române; acte ale subiecților RF; acte de auto-guvernare locală; în general, recunoscute principiile și normele dreptului internațional și tratatele internaționale ale Federației Ruse; obiceiuri de afaceri; acționează afacerile locale; precedent (se crede că în sistemul juridic românesc nu este utilizat).
relație de uz casnic - reglementate prin normele de materie de drept comercial care apar în cursul de a face afaceri; activități de profit, care sunt strâns legate de afaceri; precum și relațiile cu privire la reglementarea de stat a relațiilor economice. Printre acestea se numără:
- subiect al relațiilor economice - părțile angajate în afaceri ordinea stabilită; activități necomerciale legate de afaceri; precum și entități de stat și municipale;
- obiecte ale relațiilor economice - lucruri, inclusiv titluri de valoare; alte bunuri; activitățile persoanelor care sunt obligate să efectueze anumite acțiuni cu privire la acest subiect; activitățile entității; moral bun, utilizate în desfășurarea activității economice (secrete comerciale, mărci comerciale, etc.);
a) termeni absoluți - singura limitare este legea (dreptul la proprietate, dreptul de afaceri etc.);
b) relațiile absolute-relative (dreptul de gestionare economică și de control operațional). termeni absoluți că o entitate se bucură de toate drepturile proprietarului și le vinde în mod independent de celelalte. Despre relația este faptul că domeniul de aplicare al drepturilor de posesie, utilizare și dispunerea proprietății determinată de către proprietar (statul, autoritatea municipală);
c) relația cu caracter obligatoriu - își asumă dreptul de a cere de la un subiect anumite acțiuni (sau abținerea de la a lua orice acțiune) și obligația de a o altă entitate pentru a efectua aceste acțiuni (sau se abține să).