- Ploaie torențială.
- Și nu te încetezi să mă iubești?
- Nu.
- Și nu e nimic ca ploaia?
- Nimic.
- Cât de frumos. Și apoi mi-e teamă de ploaie.
- De ce?
Am fost somn. În afara ferestrei, ploaie turnat greu.
- Nu știu, dragă. Am fost întotdeauna frică de ploaie.
- Îmi place ploaia.
- Îmi place de mers pe jos în ploaie. Dar dragostea este un semn rău.
- Te voi iubi mereu.
- O să te iubesc în ploaie și zăpadă, și grindină, și ce altceva se întâmplă?
- Nu știu. Am ceva ce vreau să dorm.
- Somn, draga mea, și eu te voi iubi indiferent de ce.
- Chiar ți-e frică de ploaie?
- Când sunt cu tine acolo.
- De ce ți-e frică?
- Nu știu.
- Spune-mi.
- Nu mă face.
- Spune-mi.
- Nu.
- Spune-mi.
- Bine, bine. Mi-e teamă de ploaie, pentru că, uneori, mi se pare că voi muri în ploaie.
- Ce ești tu!
- Și, uneori, cred că vei muri.
- E mai mult ca ea.
- Și nu te încetezi să mă iubești?
- Nu.
- Și nu e nimic ca ploaia?
- Nimic.
- Cât de frumos. Și apoi mi-e teamă de ploaie.
- De ce?
Am fost somn. În afara ferestrei, ploaie turnat greu.
- Nu știu, dragă. Am fost întotdeauna frică de ploaie.
- Îmi place ploaia.
- Îmi place de mers pe jos în ploaie. Dar dragostea este un semn rău.
- Te voi iubi mereu.
- O să te iubesc în ploaie și zăpadă, și grindină, și ce altceva se întâmplă?
- Nu știu. Am ceva ce vreau să dorm.
- Somn, draga mea, și eu te voi iubi indiferent de ce.
- Chiar ți-e frică de ploaie?
- Când sunt cu tine acolo.
- De ce ți-e frică?
- Nu știu.
- Spune-mi.
- Nu mă face.
- Spune-mi.
- Nu.
- Spune-mi.
- Bine, bine. Mi-e teamă de ploaie, pentru că, uneori, mi se pare că voi muri în ploaie.
- Ce ești tu!
- Și, uneori, cred că vei muri.
- E mai mult ca ea. (S) Ernest Hemingway "yashareType date =" buton „>
- Ploaie torențială.
- Și nu te încetezi să mă iubești?
- Nu.
- Și nu e nimic ca ploaia?
- Nimic.
- Cât de frumos. Și apoi mi-e teamă de ploaie.
- De ce?
Am fost somn. În afara ferestrei, ploaie turnat greu.
- Nu știu, dragă. Am fost întotdeauna frică de ploaie.
- Îmi place ploaia.
- Îmi place de mers pe jos în ploaie. Dar dragostea este un semn rău.
- Te voi iubi mereu.
- O să te iubesc în ploaie și zăpadă, și grindină, și ... ce altceva se întâmplă?
- Nu știu. Am ceva ce vreau să dorm.
- Somn, draga mea, și eu te voi iubi indiferent de ce.
- Chiar ți-e frică de ploaie?
- Când sunt cu tine acolo.
- De ce ți-e frică?
- Nu știu.
- Spune-mi.
- Nu mă face.
- Spune-mi.
- Nu.
- Spune-mi.
- Bine, bine. Mi-e teamă de ploaie, pentru că, uneori, mi se pare că voi muri în ploaie.
- Ce ești tu!
- Și, uneori, cred că vei muri.
- E mai mult ca ea.
- Și nu te încetezi să mă iubești?
- Nu.
- Și nu e nimic ca ploaia?
- Nimic.
- Cât de frumos. Și apoi mi-e teamă de ploaie.
- De ce?
Am fost somn. În afara ferestrei, ploaie turnat greu.
- Nu știu, dragă. Am fost întotdeauna frică de ploaie.
- Îmi place ploaia.
- Îmi place de mers pe jos în ploaie. Dar dragostea este un semn rău.
- Te voi iubi mereu.
- O să te iubesc în ploaie și zăpadă, și grindină, și ... ce altceva se întâmplă?
- Nu știu. Am ceva ce vreau să dorm.
- Somn, draga mea, și eu te voi iubi indiferent de ce.
- Chiar ți-e frică de ploaie?
- Când sunt cu tine acolo.
- De ce ți-e frică?
- Nu știu.
- Spune-mi.
- Nu mă face.
- Spune-mi.
- Nu.
- Spune-mi.
- Bine, bine. Mi-e teamă de ploaie, pentru că, uneori, mi se pare că voi muri în ploaie.
- Ce ești tu!
- Și, uneori, cred că vei muri.
- E mai mult ca ea. (S) Ernest Hemingway "yashareType date =" buton „>
- Ești om obosit, vechi, - a spus el. - Sufletul dintre voi este obosit.