Curentul critic

în supraconductori, valoarea limită a electric continuu DC. curent în proba supraconductoare, mai sus-cerned în a probei revine la starea sa normală, non-superconductor. T. k. Normal. stat-in-are o electrică finită. rezistență, putere AC după tranziție are loc împrăștiere (disipare), ceea ce conduce la încălzirea eșantionului.

Masive supraconductori de tip I, cu dimensiuni mult mai mare decât adâncimea de penetrare a magneziului. câmp K. t. Ik corespunde unui curent-ing pentru a crea un câmp magnetic critic Hc în suprafața supraconductor. Astfel superconductor trece într-o stare intermediară într-o parte stabilită în insule este normal, iar porțiunea - în starea supraconductoare. În prezența a frontierei curente între supraconductoare și norme. zone sunt în mișcare. În virtutea efectului Meissner de magneziu. câmpul este variabilă, și există inducție electrică. câmp ce face ca energia disipată în conductorul.

Supraconductori II sunt două valori K t. (Ik, Ik 1 și 2). Ideal supraconductor (cristae care nu conține defecte. Grilaje) pentru Ik, 1 magn. inducție devine nenul, magneziu. câmp pătrunde într-un supraconductor. Câmpul a pătruns sub formă de filamente, cu un magn cuantificată. curg în jurul la ryh curentilor supraconductoare circulant (ex. n. Filamentele vortex). disipare a energiei în acest caz este legat de schimbarea magnet. câmp în timp datorită mișcării de filamente de vortex cu inducție electrică în mod corespunzător. câmp. In supraconductori de tip sălbatic II (cu defecte Christie. Grille) Omich. Resistance are loc atunci când Ik, 2> Ik, 1 și m. K. Defectele inhibă mișcarea liniilor de flux (vezi. Superconductivity).

Ponderea pe pagina

  • curent critic - în supraconductori, valoarea limită a electric continuu DC.
  • curent critic - max. valoarea post forță. Electrice. curent la un rom poate curge prin supraconductor, fără rezistență.

    Natural. Dicționar Collegiate

    Spelling dicționar al limbii române

  • critic - critic, -s, -s. 1. Situat într-o stare de criză. K. vârstă. Temperatura critică. 2. Pericolele asociate cu perturbarea STh normale de stat. Situația critică.

    Dicționar explicativ Ozhegova

    Dicționar explicativ Ozhegova

    Dicționar explicativ Ozhegova

  • CRITICĂ - 1. KRITICHESKIY1, critică, critică. 1. adj. la critici; conținând critica bazată pe critica. O colecție de articole critice. sectiunea Critica în revista. filozofie critică.

    Ushakov Dicționarul explicativ

  • CRITICĂ - 1. KRITICHESKIY1, critică, critică. 1. adj. la critici; conținând critica bazată pe critica. O colecție de articole critice. sectiunea Critica în revista. filozofie critică.

    Ushakov Dicționarul explicativ

  • Critice - Am adj critic. 1 raport de aspect. un substantiv. Critica II, asociat 2. caracteristică a criticii. tipic pentru ea. 3. conțin o critică. 4. Diferite critici. Apendicele II. 1 raport de aspect. un substantiv. Criza provocată de acestea 2.

    Dicționar explicativ al lui Efraim

  • Critice - Am adj critic. 1 raport de aspect. un substantiv. Critica II, asociat 2. caracteristică a criticii. tipic pentru ea. 3. conțin o critică. 4. Diferite critici. Apendicele II. 1 raport de aspect. un substantiv. Criza provocată de acestea 2.

    Dicționar explicativ al lui Efraim

    ortografie dicționar română

  • critice - I. CRITICĂ I st, st. adj critică. <, лат. criticus. 1. Отн. к критике, содержащий ее. Сл. 18. Утешное критическое описание Парижа. Кантемир 1726. // Веселитский 29.

    Dicționar istoric al limbii române Gallicisms

  • CRITICĂ - 1) capabilă să mai bună hotărâre, la evaluare, bazată pe cercetare și dovezi. 2) înclinați să cenzureze, la determinarea deficiențelor. 3) circumstanțe critice dificilă situație, periculoasă.

    Dicționar de cuvinte străine în limba română

  • critică -. A se vedea pericolul de a fi într-o situație critică.

    articole similare