Bariere tehnice în calea comerțului, reglementarea tehnică (reglementări tehnice, standarde, certificare obligatorie și voluntară, acreditare a organismelor de certificare), măsurile veterinare și sanitare și fitosanitare.
Întrebări de standarde pentru produse în contextul comerțului internațional reglementat de Acordul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului. Acordul prevede că, în ceea ce privește reglementările tehnice, membrii OMC ar trebui să se asigure că produsele importate de pe teritoriile altor membri ai OMC pentru a furniza bunuri MFN și tratamentul național. Reglementările tehnice nu ar trebui să vizeze crearea de obstacole în calea comerțului.
Legea „Cu privire la reglementarea tehnică“ schimba radical sistemul. Acesta oferă două niveluri de cerințe pentru produse, procese (metode) de producție, funcționare, depozitare, transport, vânzare și eliminare: reglementări și standarde tehnice.
Reglementări tehnice sunt adoptate în scopul de a proteja viața și sănătatea cetățenilor, proprietatea persoanelor fizice sau juridice, de stat sau municipale de proprietate, de mediu, de viață sau de sănătate a animalelor și a plantelor, precum și pentru a preveni acțiunile care induce în eroare consumatorii. Adoptarea reglementărilor tehnice în alte scopuri nu este permisă. Spre deosebire de gazdă anterioare standarde obligatorii departamentale, reglementările tehnice pot fi acceptate numai prin tratate internaționale, ratifitsiruemymi în modul prescris, și zakonami8 federale. Fiind obligatoriu, reglementări tehnice, în același timp, ar trebui să includă cerințe minime de siguranță, eliminarea restricțiilor administrative nejustificate în afaceri.
În ceea ce privește standardele, în conformitate cu „Cu privire la reglementarea tehnică“ Legea acestea sunt voluntare. Se pot aplica standarde naționale, aprobate de către Organismul Național de Standardizare, standarde internaționale de organizare a standardelor. În această situație, producătorii (producători ai organizațiilor de autoreglementare) pot fi interesați în creșterea cerințelor de calitate pentru produsele lor, utilizând sistemul de standardizare ca un element de concurență.
Un element important introdus Legea „Regulamentul Tehnic“ sistem de reglementare tehnică este confirmarea sootvetstviya9. Confirmarea conformității poate fi voluntară sau obligatorie. confirmarea obligatorie a conformității se efectuează numai în cazurile specificate de reglementările tehnice. Ea poate fi efectuată în două forme: adoptarea declarației producător (furnizor) de conformitate sau sub formă de certificare obligatorie. Confirmarea voluntară de conformitate poate fi sub formă de certificare voluntară.
În plus, Legea „Cu privire la reglementarea tehnică“ definește principiile de acreditare a organismelor de certificare și laboratoarele de încercări, E. Recunoașterea oficială t. De o acreditare a competenței lor de a desfășura activitatea într-un anumit domeniu de evaluare a conformității. Acreditarea se bazează pe principii, cum ar fi voluntară; deschiderea și disponibilitatea normelor de acreditare; competența și independența organismelor de acreditare; inadmisibilitatea restrângerea concurenței și crearea de bariere pentru a utiliza serviciile organismelor de certificare și laboratoarele de încercări; asigurarea unor condiții egale pentru persoanele care solicită acreditare.
De asemenea, trebuie remarcat faptul că, în cadrul Agenției Federale pentru Reglementare tehnică și Metrologie (denumit în continuare - Regulamentul Tehnic și Metrologie) a creat banca federală a reglementărilor și standardelor tehnice, care acționează ca un centru de date unice, care ar trebui să fie stabilită de către fiecare membru al OMC, în conformitate cu articolul 10 din Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului.
Modificări în legislația românească în domeniul reglementării tehnice a primit o evaluare pozitivă a participanților grupului de lucru privind aderarea România la OMC. Cu toate acestea, o serie de dispoziții privind „reglementarea tehnică“ Actul ridică unele întrebări. De exemplu, la punctul 8 din articolul 7 prevede că „standardele internaționale și (sau) standardele naționale pot fi utilizate în totalitate sau în parte, ca bază pentru elaborarea proiectelor de reglementări tehnice.“ Există motive să credem că situația este prea „moale“ și se îndepărtează de la articolul 2.4 din Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului, obligând membrii OMC să folosească standardele internaționale ca bază pentru elaborarea reglementărilor tehnice ale acestora.
În plus, la fel ca în negocierile privind aderarea România la OMC, precum și în diverse forumuri din România ridică întrebări cu privire la ritmul nesatisfăcător de dezvoltare a reglementărilor tehnice, în legătură cu care există îndoieli serioase că Legea specificată „Cu privire la reglementarea tehnică“, o perioadă de șapte ani va fi luând toate reglementările tehnice necesare.
Aspectele legate de măsurile veterinare și sanitare și fitosanitare sunt reglementate de Acordul OMC privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, care sunt derivate din următoarele obligații și principii de bază. Realizând dreptul de a introduce măsuri sanitare și fitosanitare, Membrii se asigură că orice astfel de măsură este aplicată numai în măsura în care este necesar pentru a proteja viața sau sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor a fost bazat pe principii științifice și să nu fie menținute fără suficiente dovezi științifice. Măsurile sanitare sau fitosanitare nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între membrii OMC și aplicate într-un mod care ar constitui o restricție disimulată în comerțul internațional.
La elaborarea măsurilor sanitare și fitosanitare naționale, membrii OMC ar trebui să fie ghidate de reglementările internaționale, recomandări și standarde. În cazurile prevăzute în acord, membrii OMC au dreptul de a impune mai stricte decât internaționale, acțiune la fundamentarea științifică adecvată și evaluarea riscului sanitar și fitosanitar. Pentru a asigura transparența, membrii OMC sunt obligați să dea un preaviz de introducerea de noi sau de a modifica măsurile sanitare și fitosanitare existente, printr-un centre naționale de informare și de sesizare special create. Fixat în acordul de principiu echivalenței se realizează prin recunoașterea de către țările importatoare măsurile sanitare și fitosanitare ale țărilor exportatoare ca fiind echivalente cu propriile măsuri, în cazul în care acestea produc același nivel de protecție sanitară și fitosanitară.
Principiile de bază ale modificărilor legislației române în domeniul de aplicare a măsurilor veterinare și sanitare și fitosanitare au fost stabilite în Legea „Cu privire la reglementarea tehnică“. Articolul 2 din Legea definește noțiunea de măsuri veterinare și sanitare și fitosanitare. Din această definiție rezultă că aceasta - cerințe și proceduri obligatorii stabilite pentru a se proteja de riscurile care apar în legătură cu penetrare, asimilarea sau răspândirea dăunătorilor, bolilor, vectori de boli sau organisme patogene, precum și pentru a preveni alte date asociate răspândirea daunelor dăunătorilor. Această definiție este proiectat în conformitate cu anexa A a acordului cu privire la utilizarea SPS. Din moment ce vorbim despre definirea cerințelor obligatorii, aceste cerințe în conformitate cu Legea „Cu privire la reglementarea tehnică“ se stabilesc prin reglementările tehnice. Prin urmare, toate regulile legii privind reglementările tehnice, se aplică măsurile veterinare și sanitare și fitosanitare.
Rezultă din rezumatul de mai sus a Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului și ale Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, o serie de reguli de bază ale acestor acorduri este același (principiul nediscriminării, cerința de transparență, fără utilizare, în scopul de a limita comerțul internațional, cerința armonizării cu standardele și normele internaționale) . Astfel, cele expuse mai sus principiile de bază ale Legii „Cu privire la reglementarea tehnică“, normele relevante ale Acordului privind barierele tehnice în calea comerțului, și să urmeze regulile Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.
Măsuri veterinare și sanitare și fitosanitare trebuie să țină cont de două aspecte:
- gradul de risc trebuie să fie justificate în mod științific și trebuie să ia în considerare prevederile standardelor și recomandărilor organizațiilor internaționale la care România este internațională;
- aplicarea măsurilor veterinare și sanitare și fitosanitare ar trebui să ia în considerare riscul relația / potențial prejudiciu economic în aplicarea acestor măsuri / daune economice potențiale în neutilizarea acestor măsuri și de penetrare, consolidarea și răspândirea bolii sau a parazitului.
Baza acestor dispoziții sunt, de asemenea, normele relevante ale Acordului privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.
Centrul de mai sus-menționate informații unice stabilite în cadrul Rostechregulirovanie, de asemenea, servește ca centru de informare privind măsurile sanitare și fitosanitare, care ar trebui stabilite de către fiecare membru al OMC în conformitate cu anexa B la Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.
Se pune întrebarea dacă aceste legi sunt aplicate în întregime (pe baza articolului 46, alineatul 5 din Legea „Cu privire la reglementarea tehnică“) sau numai în măsura în care acestea nu sunt contrare Legii „Cu privire la reglementarea tehnică“ (pe baza paragrafului 2 al articolului 4)? Prin urmare, există motive să pună la îndoială respectarea cerinței legislației de transparență (claritate și previzibilitate), care este una dintre principalele cerințe ale OMC și înregistrate, inclusiv Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare.