Viața spirituală este o viață nouă de credință în om Isus Hristos, generat de harul divin al Duhului Sfânt, cu consimțământul voinței libere. Viața spirituală este numită spirituală, din două motive. În primul rând, se pare, crește și îmbunătățite numai prin harul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Mai mult, pentru că este nevoie de spiritul uman participă. Din Duhul lui Dumnezeu compus și spiritul uman, și există o viață spirituală, în care Duhul lui Dumnezeu dă viață în sine, și Vorbirea spiritul uman. Începutul vieții spirituale este necesară în Sacramentul Botezului, în cazul în care omul din abundență la harul renașterii spirituale. În Sacramentul Botezului în harul creștin pus sămânța vieții spirituale, care este de a dezvolta depinde de Dumnezeu și pe voința umană. Dacă o persoană este „liber se va dedica lui Dumnezeu și a percepției de dorit, vesel și recunoscător asimilat încredere dobandita pe puterea de“ viața spirituală „devin proprietatea persoanei, va fi în întregime acest gen“. (Sf. Feofan Zatvornik). Viața spirituală a unei persoane este compus din har divin și libertatea umană. Prin efortul uman se va cere în lupta împotriva păcatului și dobândirea virtuților. Din ajutorul plin de har al lui Dumnezeu vine de la sine o victorie asupra păcatului și virtutea ei înșiși. Viața spirituală este realizată în cooperare cu Dumnezeu și om. Viața spirituală este în Biserică, pentru că (în sacramente și serviciile sale) rămâne și ea însăși alimentată harul divin. Compusul obiectiv este viața spirituală cu Dumnezeu (îndumnezeire), adică despătimirea, sfințenie și perfecțiune.
Preotul Konstantin Parkhomenko:
Sfinții din toate secole ale erei creștine spun: dacă doriți să începeți o viață spirituală, trebuie să vă păstrați în minte patru dintre componentele sale, și pentru a muta în toate cele patru direcții, în caz contrar toate eforturile noastre vor fi în zadar. Aceste patru componente ale căii spirituale sunt: