► duel - DN Ushakov Marele dicționar al limbii române moderne
ce un duel
DUEL, duel · soții. (· Franța. Duel). Bout avea loc în conformitate cu anumite reguli, lupta între doi adversari pe un apel de unul dintre ei. Duel între cineva și altcineva. duel lui Pușkin cu Dantes. Lupta cu cineva într-un duel. Pentru că cineva la un duel.
| Perrin. Concursul, lupta unele două părți (knizh ·. · Ziare.). Duelul verbal dintre apărător și procuror. Anglo-american duel.
► etimologia duel - dicționar etimologic al limbii române. Fasmer Maks
etimologie duel
Ei bine. prin ea. Duell sau direct din latină. duellum "duel". Glumeț. Ei bine duel. „Ciorne, vânt puternic.“ Formată sub influența unui duel - de la suflare (Korsch, IORYAS 11, 1, 274).
► duel - dicționar academic mic al limbii române
ce un duel
Meci între cele două părți (și agresorul resentiment) cu arme pe condiții predeterminate.
Duel. Pentru a lupta cu un duel. Un duel cu pistoale.
Stat, o luptă între doi oameni.
Această performanță - a fost un duel până la moarte între două talente recunoscute. Aksakov, amintiri literare și teatrale.
Alex a urmat acest duel verbal cu interes. Gorbatov, My Generation.
► duel - dicționar prefabricat de cuvinte străine în limba română
ce un duel
(Duel francez, armura duellum, de la bellurn - .. War). Duel.
(Sursa :. „Dicționar de cuvinte străine, care sunt incluse în limba română,“ Chudinov AN 1910)
duel între cele 2 adversari, de dragul opiniei publice, cred că, în unele cazuri, onoarea poate fi restabilită doar lupta.
(Sursa :. „Dicționar de cuvinte străine, care sunt incluse în limba română“ Pavlenkov F. 1907)
lupta pe k.-n. arme între două persoane, infractorul și ofensat.
(Sursa: „complet Dicționarul de cuvinte străine, care sunt incluse în utilizarea limbii române“ Popov M. 1907).
fr. duel, Lat. duellum, de la bellum, război. Duel.
(Sursa: „Explicația de 25.000 de cuvinte străine care au intrat în folosință în limba română, cu rădăcinile lor semnificând“, Michelson AD 1865).
► sinonime pentru duel - Român de 2 Sinonime