Cuantificarea valoare limită tendinta de a consuma în intervalul de la 0 la 1. Dacă MPC = 0, atunci toate veniturile suplimentare este salvat dacă MPC = 1, apoi - consumate.
Matematic, funcția de consum, legea JM corespunzătoare Keynes, poate fi reprezentat după cum urmează:
C = c0 + mpcy, (7)
În mod similar funcții de economisire a graficului pot fi construite.
În J. M. Keynes, funcția de economisire este doar imaginea în oglindă a funcției de consum, deoarece factorii decisivi care determină nivelul economiilor este recunoscut din nou a reveni. Pentru complot economiile necesare pentru bisectoarea unghiului din Fig. 3, și apoi rândul său de-a lungul axei graficului funcției de consum. Ca urmare a funcției de consum grafic transformare se va transforma într-o funcție de program de economii.
În mod similar înclinația marginală spre consum poate fi determinată înclinația marginală pentru a salva.
înclinația marginală pentru a salva arată ce o parte a unității de gospodării cu venituri suplimentare direcționate pentru a crește economii, și se calculează ca raportul dintre economii la creșterea creșterea veniturilor:
Mps = s / y, (8)
Din ecuațiile (2) și (4) rezultă că suma înclinația marginală spre consum și înclinația marginală de a economisi este egal cu 1:
Având în vedere că suma consumului și a economiilor este venitul gospodăriei, funcția de economisire poate fi derivată pe baza funcției de consum:
Alți parametrii MPC și MPS, pentru a caracteriza nivelul de consum și se utilizează economii:
1. Raportul dintre consumul total venituri (Inclinatia medie a consuma) -
2. Raportul dintre totalul economiilor la venituri (înclinația medie a salva) -
a) pentru o perioadă scurtă de timp (15 ani);
b) pentru perioada pe termen lung (50 ani);
c) în funcție de venitul consumatorului.
Astfel, studiul a confirmat validitatea caracteristicilor keynesiste pe termen scurt.
(B) În 1946, americanul S. Smith a finalizat o parte a Biroului Național de Cercetări Economice Studiul a dinamicii PIB-ului și a componentelor sale în decursul perioadei 1869-1938. El a stabilit stabilitatea relativă a ratei de economisire în raport cu venitul pe o perioadă lungă de timp. Pentru a salva o parte din venitul a rămas remarcabil de constante. Kuznets derivată următoarea funcție de consum ecuație pe termen lung:
Sa constatat că, deși un consum în perioade scurte de timp se abat de la această formulă, ci ca perioada de alungire este modul de abordare a parametrilor formulei.
. Predicție pe baza funcției de consum J. Keynes sa bazat pe presupunerea: creșterea venitului național este însoțită de o creștere a înclinației marginale de a economisi. Acest lucru limitează creșterea cererii de consum, ceea ce face ca încetinirea creșterii economice inevitabilă. Cu toate acestea, Smith a dovedit că veniturile mai mari nu dă naștere la o scădere a activității de consum a populației: rata de economisire este relativ constantă de-a lungul timpului.
De investiții și efectul multiplicator.
Acum ia în considerare investiția - a doua componentă a cheltuielilor agregate și a cererii agregate.
Investițiile - pe termen lung de investiții este de capital privat sau public în diferite sectoare ale economiei, cu scopul de a profitului (investiții private) și / sau reglementarea economiei naționale (investiții publice). Persoanele angajate în investiții, se numesc investitori.
activități de investiții pot fi efectuate în detrimentul următoarele surse:
fondurile proprii ale investitorului (amortizare, profit, acumulare de numerar);
împrumuturi (credite bancare, împrumuturi altor organizații);
din fondurile strânse (din vânzarea de acțiuni, obligațiuni și alte valori mobiliare);
fonduri și fonduri extrabugetare.
În funcție de direcția de investiții de capital următoarele tipuri de investiții.
1. Investițiile reale (directe) - investiții de capital direct în utilaje, echipamente, terenuri, imobiliare, adică, acele intrări, care sunt trimise la extinderea sau modernizarea capacității de producție reală a societății. Că partea lor centrală, care este investit în capital fix, este adesea numit investiția de capital.
2. financiare (portofoliu) sau cu investițiile în bani de capital - investiții în acțiuni, obligațiuni, alte titluri ce conferă dreptul de a primi venituri din proprietate. Investițiile de portofoliu poate deveni o sursă suplimentară de investiții de capital (în cazul investițiilor în acțiuni ale societăților industriale), dar nu le pot deveni - de exemplu, în cazul investițiilor în acțiuni ale societății, care apoi distrus. Prin urmare, pentru a evita dubla contabilizare este imposibil de a rezuma investiții reale și financiare.
3. investiții inteligente - costurile firmelor pentru achiziționarea de brevete, licențe, finanțare pentru formarea, cercetarea și taxa de dezvoltare.
Economiștii studiază investiția pentru o mai bună înțelegere a modului în care nivelul producției și a ocupării forței de muncă în economie, atât de important în teoria de investiții este întrebarea de ce factori depinde de activitatea de investiții a firmelor.
Factorii care determină dinamica investițiilor:
1) rata estimată a profitului net;
2) rata reală a dobânzii;
3) nivelul de impozitare;
4) se modifică în tehnologia de producție;
5) fixe de numerar de capital;
6) așteptări economice;
7) dinamica veniturilor agregate.
Studiile empirice arată că un impact semnificativ asupra volumului și dinamicii investițiilor la nivel macro au - dinamica volumului real al venitului național (Y) și rata reală a dobânzii (r).
În funcție de rolul venitului în formarea cheltuielilor de investiții (cererea de investiții), următoarele tipuri de investiții.
1) stand-alone investiții (IA) - o investiție care nu depinde de nivelul venitului național, sau rata dobânzii. Aspectul investițiilor autonome din cauza unor factori externi - inovare (inovare), în principal, cu progresul tehnologic. Un exemplu de investiții autonome pot fi numite investiții organizații publice sau publice. Ele sunt asociate cu construirea structurilor militare și civile, drumuri și așa mai departe. D. grăitor, acestea pot fi reprezentate ca o paralelă cu axa orizontală a liniei (fig. 5).
investiții autonomă devin ele însele cauza creșterii venitului național, nu o consecință a acesteia. JM. Keynes a susținut că creșterea investițiilor duce la o creștere a venitului național, cu o valoare mai mare decât creșterea investițiilor inițiale. Investițiile exprimate în economie, provocând o reacție în lanț în formă de creștere a veniturilor și a ocupării forței de muncă ca o piatră aruncată în apă pentru a provoca valuri. O astfel de reacție se numește efect multiplicator.
În conformitate cu teoria unui coeficient de multiplicare în kejnsianskoj înțeles coeficientul care arată dependența de modificarea producției (PNB) sau venitul național (Y) de la schimbarea de investiții (I).