Având în vedere faptul că tulburare mintală poate schimba atitudinea unei persoane la viață, pentru sine și pentru societate, și atitudinea societății față de om;
Constatând că lipsa unei reglementări legale corespunzătoare a îngrijirii sănătății mintale poate fi unul dintre motivele pentru scopurile sale nemedicale, este dăunătoare și demnitatea umană și drepturile cetățenilor și prestigiul internațional al statului;
ținând seama de necesitatea punerii în aplicare a legislației România recunoscută de comunitatea internațională și Constituția română drepturile și libertățile omului și cetățeanului,
Secțiunea 1. DISPOZIȚII GENERALE
(articolele 1 la 15)
(4) În cazul în care un tratat internațional la care participă România, stabilește, altele decât cele prevăzute de legislația românească privind îngrijirea sănătății mintale, regulile tratatului internațional norme.
(2) Cetățenii străini și apatrizii pe teritoriul România, în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale care se bucură de toate drepturile stabilite prin prezenta lege, împreună cu cetățenii din România.
(2) Orice persoană care suferă de tulburări psihice, în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale au dreptul la:
Tratamentul se opune unei Degradare respect și umane a demnității umane;
primi informații cu privire la drepturile lor, precum și accesibile acestora și să formeze baza informațiilor lor starea mentală cu privire la natura tulburărilor și a metodelor de tratament lor mentale;
de îngrijire a sănătății mintale în mediul cât mai puțin restrictivă în comunitate;
toate tratamentele (inclusiv spa) din motive medicale;
furnizarea de îngrijire psihiatrică în condiții care respectă cerințele sanitare;
invitație la cererea acestora toți profesioniștii implicați în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale, cu acordul acesteia de a lucra în comisia medicală cu privire la aspectele reglementate de prezenta lege;
consilier juridic, reprezentant legal sau orice altă persoană, în modul prevăzut de lege.
(2) Lista contraindicatii psihiatrice medicale pentru anumite tipuri de activități profesionale și activitățile legate de sursa de pericol sporit, aprobat de Guvernul România și periodic (cel puțin o dată la cinci ani) este revizuită în lumina experienței și a realizărilor științifice).
(1) Cetățeanul în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale are dreptul de a invita un reprezentant la alegerea lor de a proteja drepturile și interesele lor legitime. Efectuarea de declarații făcute în modul prevăzut de legile de procedură civilă și civilă din România).
La punerea în aplicare a drepturilor și libertăților cerințelor cetățeanului de a furniza informații cu privire la starea examinării sale de sănătate mintală sau psihiatrul său să fie permisă numai în cazurile prevăzute de legile din România.
(1) diagnostic de tulburare mintală este în conformitate cu standardele internaționale recunoscute și nu se poate baza doar pe un cetățean nu este de acord cu acceptate în societate a valorilor morale, culturale, politice sau religioase sau din alte motive care nu sunt direct legate de starea sănătății sale mintale.
(1) garanții de stat:
materie decizia OPEC de;
ajutor psihiatric în caz de catastrofe naturale și catastrofe.
Se stabilește cote obligatorii de locuri de muncă în întreprinderi, instituții și organizații pentru angajarea persoanelor cu tulburări psihice;
aplică metode de stimulente economice pentru întreprinderi, instituții și organizații care oferă locuri de muncă pentru persoanele cu tulburări psihice;
Secțiunea III. Instituțiile și persoanele care oferă îngrijire psihiatrică. Drepturile și îndatoririle lucrătorilor medicali și alți experți
(articolele 18 și 22)
(1) Dreptul la activități medicale în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale este un psihiatru care a primit un grad medical și demonstra experiența în modul prevăzut de legile din România.
(2) Stabilirea unui diagnostic de boală mintală, o decizie privind furnizarea de îngrijire a sănătății mintale în reședință voluntară ordine sau încheierea de vară pentru luarea în considerare a acestei probleme este dreptul exclusiv la un psihiatru sau o comisie de psihiatri.
(1) În furnizarea de psihiatru de îngrijire a sănătății mintale este independent în deciziile sale și este ghidată doar de indicații medicale, taxe medicale și legea.
(2) Medicul psihiatru a cărui opinie nu coincide cu decizia comisiei medicale are dreptul să emită un aviz, care se anexează la dosarele medicale.
(1) medicale și alți angajați implicați în furnizarea de îngrijire a sănătății mintale, au dreptul la o reducere a orelor de lucru, concediul anual suplimentar plătit pentru lucrul cu condiții de muncă periculoase dăunătoare și (sau), în conformitate cu legislația română).
Timpul de lucru și a lucrătorilor anuale suplimentare plătite concediu medical implicat în îngrijire psihiatrică este determinat România a Guvernului).
Secțiunea IV. Servicii de sănătate mintală și PROCEDURA DE DISPOZIȚIE
(articolele 23 44)
(1) examinarea psihiatrică se efectuează pentru a determina dacă acesta suferă de o tulburare mintală, dacă are nevoie de îngrijire psihiatrică la examen, precum și de a decide cu privire la forma de astfel de asistență.
(4) Examinarea psihiatrică a unei persoane poate fi efectuată fără consimțământul sau fără consimțământul reprezentantului său legal, în cazurile în care datele disponibile la examen întreprinde acțiuni care dau un motiv pentru a suspecta că are o tulburare mintală severă care cauzează:
a) un pericol direct pentru ei sau alte persoane, sau
b) neajutorare, incapacitatea de a-și satisface propriile nevoi de bază, sau
c) daune semnificative asupra sănătății sale de la deteriorarea stării mentale în cazul în care o persoană este lăsat fără îngrijire psihiatrică.
(5) Examinarea psihiatrică a unei persoane poate fi efectuată fără consimțământul sau fără consimțământul reprezentantului său legal, în cazul în care se află sub observație examen medical pentru motivele prevăzute de prima parte a articolului 27 din prezenta lege.
(6) examinarea psihiatrică a datelor și opinia cu privire la sănătatea mintală a subiectului sunt înregistrate în fișa medicală, care enumeră cauzele și tratamentul de un psihiatru și recomandările medicale.
(1) În cazurile prevăzute la alineatul „o“ a patra și a cincea parte a articolului 23nastoyaschego Act, decizia privind o examinare psihiatrică a unei persoane fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului său legal acceptat un psihiatru tine.
(2) În cazurile prevăzute la punctele „b“ și „c“ al patrulea paragraf din articolul 23 din prezenta lege, decizia privind o examinare psihiatrică a unei persoane fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului său legal acceptat un psihiatru cu aprobarea unui judecător.
(1) Decizia privind o examinare psihiatrică a unei persoane fără consimțământul acestuia sau fără consimțământul reprezentantului său legal, cu excepția cazurilor prevăzute de o parte cinci din articolul 23 din prezenta lege se adoptă de către un psihiatru pe o declarație care conține detalii cu privire la motivele pentru o astfel de examinare, menționate în partea a patra articolul 23 din prezenta lege.
(2) O cerere poate fi depusă de către rude ale persoanei care face obiectul examinării psihiatrice, medicul de orice specialitate medicală, funcționarii și alți cetățeni.
(3) În caz de urgență, atunci când informațiile primite se confruntă cu un pericol imediat pentru ei sau alte persoane, cererea poate fi pe cale orală. Decizia privind examinarea psihiatrică este luată de un psihiatru imediat și a emis o intrare în evidențele medicale.
(4) În cazul în care nu există nici un pericol imediat pentru persoana ei sau pentru alții o cerere pentru un examen psihiatric trebuie să fie în scris, să conțină informații detaliate care să justifice necesitatea unei astfel de examinare și indicarea persoanei sau refuzul reprezentantului legal al tratamentului la un psihiatru. Un psihiatru are dreptul de a solicita informații suplimentare necesare pentru a lua o decizie. După ce a stabilit că declarația nu există dovezi cu privire la circumstanțele prevăzute la punctele „b“ și „c“ al patrulea paragraf din articolul 23 din prezenta lege, un psihiatru în scris, motivat refuza examinarea psihiatrică.
(1) Supravegherea clinică poate fi instalat pentru o persoană care suferă de tulburări psihice cronice și prelungit cu manifestări dureroase severe sau persistente de multe ori agrava.
(3) Decizia motivată a comisiei de psihiatri a emis o intrare în evidențele medicale. Decizia privind stabilirea sau încetarea supravegherii clinice poate fi atacată în modul prevăzut de secțiunea VI din prezentul act.
a) un pericol direct pentru ei sau alte persoane, sau
b) neajutorare, incapacitatea de a-și satisface propriile nevoi de bază, sau
c) daune semnificative asupra sănătății sale de la deteriorarea stării mentale în cazul în care o persoană este lăsat fără îngrijire psihiatrică.
(1) După examinarea cererii pe fond, subvențiile de judecător sau respinge.
abona la ziare și reviste;
primi un picior de egalitate cu ceilalți cetățeni plătesc pentru muncă, în conformitate cu cantitatea și calitatea acesteia, în cazul în care pacientul este implicat în activitatea productivă.
(3) Pacientii, de asemenea, au următoarele drepturi, care pot fi limitate la recomandarea șefului medicului curant al departamentului sau de medicul șef pentru sănătate sau siguranța pacienților, precum și în interesul sănătății sau siguranței altor persoane:
desfășura corespondență fără cenzură;
trimite și primi pachete, colete și ordine de plată;
să aibă și să cumpere elemente esențiale, de a folosi propriile lor haine.
informeze rudele sau reprezentantul legal al pacientului, precum și orice altă persoană, la direcția modificărilor stării de sănătate și a urgențelor cu el sa;
să acționeze ca un reprezentant legal în ceea ce privește pacienții recunoscute de lege mod incompetent, dar nu au un astfel de reprezentant;
exercită alte atribuții stabilite prin prezenta lege.
(4) Declarația pacientului la care o hotărâre judecătorească aplicate măsuri medicale obligatorii, numai de către instanța de judecată.
la cererea personală a persoanei, inclusiv o persoană care a găsit în mod legal incapacitat, la încheierea comisiei medicale cu participarea unui psihiatru, care din motive de sănătate o astfel de persoană este capabilă să trăiască în mod independent;
Secțiunea controlul și supravegherea procurorului V. de Stat pentru a oferi activități de îngrijire a sănătății mintale
Secțiunea VI. APEL ACȚIUNEA îngrijire psihiatrică (articolele 47 la 50)
(2) O plângere poate fi depusă de către o persoană ale cărei drepturi și interese legitime au fost încălcate, reprezentantul său, precum și organizarea, care prin lege sau de statutul său (regulamente) au dreptul de a proteja drepturile cetățenilor, în termen de o lună, calculat de la data la care persoana a luat cunoștință de comiterea de acte contrare drepturilor și intereselor legitime.
(3) O persoană care nu a respectat termenul de a face apel pentru un motiv valid, termenul limită a ratat poate fi restabilit organism sau oficial, având în vedere plângerea.
(2) Participarea la plângerea persoanei ale cărei drepturi și interese legale sunt încălcate, permițând starea lui mentală, reprezentantul său, persoana ale cărei acțiuni sunt contestate, sau reprezentantul său, precum și procurorului este obligatorie.
(3) Costurile legate de fondul plângerii în instanță revine statului.
(1) O plângere depusă la un organism superior (oficial superior), considerat în termen de zece zile de la data tratamentului.
(2) Corpul parinte (ofiter superior), pe fond trebuie să fie motivată și în baza legii.
(3) O copie a deciziei organului superior (oficial mai mare), în termen de trei zile de la examinarea fondului sunt trimise sau livrate solicitantului și persoana ale cărei acțiuni sunt contestate.