Poate să înceapă de sensibilizare? De dragul de sander?
Alexander! Mă poți auzi?
Am citit cartea din nou. Îmi amintesc doar o singură frază: „În iad, de asemenea, trebuie să se gândească la modul de a aranja mobila in camera.“
Acest lucru este tot ce putem promite unul altuia.
Sander Stăm la masă de bucătărie și să mănânce. Pereții galben meu. Am aranjat masa frumos, a pus-o față de masă roșie de Crăciun și lumânări aprinse. Pe ceasul de perete ticăie. Acesta va fi în curând două și jumătate.
- Tata este omniscient.
El dozhevyvaet sandwish. Spune o îmbucătură.
- Știi ce „atotștiutor“? El este cel care știe totul. Mama a spus odată că ea, de asemenea, atotștiutor, și apoi a spus nici ea nu este atotștiutor. Ea a spus că nu există oameni care știu totul.
- Ești atotștiutor?
- I - da. Acest lucru ați spus este corect.
- Știi la ce mă gândesc?
- Dacă ești atotștiutor, atunci nimeni nu poate spune ce știi - asta e sensul.
Sander se oprește de mestecat și ochii zazhmurivaet. Apoi, se uită la mine bănuitor.
- De ce este imposibil?
- În caz contrar, veți pierde puterile lor magice.
- Cred că minți. Nu, nu ești atotștiutor.
- Deci, tată, de asemenea, minciuna?
- Nu, tati nu minte. Tata știa cine va câștiga campionatul mondial. Și totul nimeni altcineva nu știa.
Ne frotiu chiar și pentru un sandwich. Mă scol pentru a obține lapte din frigider. Trecerea Sandre am încercat să-l mângâi pe cap, dar de data aceasta el ocoleste.
Dupa ce am terminat cu mâncarea și masa a fost eliminat, eu spun că acum poti sa te duci la magazin pentru ciocolata. Sander întreabă dacă este posibil să se ia o minge. Autorizez, avertizând că strada este prea rece pentru jocul de fotbal.
- Ei bine, cel puțin un pic, poți? Ai casa.
- Nu, - spun eu. - Vremea nu este unul.
- Ei bine, picăturii - întreabă Sander.
- Ei bine, doar un pic mai mult.
- Doar să ne întoarcem la cum ar suna mama si tata - își amintește brusc Sander.
Am rândul său, în jurul valorii de, uita-te la el.
- Mai avem o mulțime de timp, Sander. Mai devreme în seara, ei nu au sunat.
Ne-am așezat în curtea o pisică neagră și gri. Văzând noi, pisica incepe sa șuiera. Labele în alb ei. Corp macră. Lână ciufulit. Într-o cataractă ochi. Pisica este în spatele nostru.
- Uite, pisica, de asemenea, a mers cu noi.
- Vino Scat de aici! Du-te acasă.
Noi cumpere lapte, ciocolata, chiftele, gem Coacăză, cartofi, pâine și suc de portocale. Am venit în supermarket luminoase și spațioase. Am cumpăra aici produse de mai mulți ani. Din când în când am da din cap la oameni care trec prin. Ei da din cap ca răspuns.
Poate cred că Sander - fiul meu?
- Și când cu mama sau tata pentru a merge la magazin, am cumpăra mereu stikersy fotbal.
- Ei bine, nu întotdeauna, dar atunci când se ceartă, ei știu cât de mult cumpăr!
- Dar acum ei nu sunt la cote.
- Acum, ei zboară spre Italia, nu va fi mare.
- Crezi că se ceartă des?
- Oh, nu. - Sander se uită în jur. - Și să cumpere stikersov pe banii mei? Trebuie să aibă un douăzeci și două coroane, iar casa are 111, și un alt 770-8 bancar.
- Și cât de mult costa, aceste stikersy?
- Șapte coroane sac.
- Ai grija de banii tai, Sander. O să-ți cumpăr doi saci.
Cat ne așteaptă la ușa magazinului. Văzând noi, pisica se ridică, se întinde și adulmecă. Apoi, se potrivesc și freacă ușor sander pe picioare. Sander se apleacă, dă-i pufnind mâna și mîngîie.
- Hai, Sander. Trebuie să mergem acasă.
- Și n-ai uitat că promit să joace fotbal? - Sander se uită în sus. El sta pe pulpe și mîngîia o pisica lui.
- Nu, nu am uitat. Mai ales plecat. noi nu vom juca fotbal, atunci când acesta devine întuneric.
Sander se ridică și apoi la pisica:
- Kitty, du-te acasă.
Apoi, el oferă să ia geanta mea. I-am da unul care este mai ușor. Ne întoarcem și du-te. Zăpada a oprit, dar vântul bice fața neplăcută. Pisica ne urmeaza. In timp ce noi înregistra saci în apartament, pisica ne asteapta jos. Am deschis ușa de la curtea din spate, pisica sare pe prima stradă, ea stă în fața noastră și snorts. Apoi a bagat capul in picioare Sander, frecarea împotriva lor.
- De ce a snorts? - întreabă el.
- Cred că nu știe că, atunci când Snort, toată lumea crede că ești nebun.
- Nu, pisica nu se mânie, - spune Sander. - Din anumite motive, ea snorts și șuieră cât mai curând ne vadă.
- Da - Sunt de acord. - Foarte ciudat pisica.
- Cred că tocmai a pierdut.
Sander plimbari pe terenul de minge, pisica sta pe margine, si eu stau de perete și de ceas.
- Karin, vino aici, să se joace, - întreabă Sander. - Ei bine, vino aici. Tu, de asemenea, va juca. Voi sta la poarta, și încercați să înscrie scopul meu.
Sander are două ramuri acoperite de gheață, le plasează ca și cum ar fi poarta, iar el se ridică un intermediar. Am de câteva ori a lovit o minge. Sunt poticnire, pas cu pas pe haina lui lunga. este imposibil să ajungi la poarta.
- Scop pentru mine - sfătuiește Sander.
Încerc din nou. Muff.
- Hai, te va sta la poarta, și voi încerca să înscrie - sugerează el.
A nins, dar fulgi de zăpadă se topesc înainte de a putea atinge solul.
- Ascultă, Sander, eu nu mai pot - spun eu. - N-am nimic.
- Dar suntem doar cinci minute de joc.
- Doar un pic, Karin, te rog.
- Nu, totul a mers acasă.
În acest moment, pisica din nou ne-a legat la intrare si incearca sa se strecoare pe scări. Dar am împinge înapoi.
- Kitty, vino aici - vorbim la unison cu Sander. Pisica stă pe pământ și a luat lins labele, cu atât mai mult ea nu ne observă.