Punct de vedere, potrivit căruia numai mișcarea, acțiunea, urmărirea obiectivelor sunt valoroase și pot da un sens vieții umane, t. E. Viața are sens atunci când o persoană acționează atunci când el este să facă eforturi pentru ceva. Activism condamnat ca „mort“ și încântare inutil orice clipă, orice contemplare.
Activismul a existat din cele mai vechi timpuri, dar foarte popular, el este obligat să existențialiști. Este acești filosofi considera existența omului (așa-numita existență), ca dorinta, tensiunea, mișcarea spre o existență viitoare: omul nu este doar acționează, dar el este o acțiune, mișcare pură, dorința.
Este ușor de a dovedi că activismul este o eroare: fiecare momente cunoscute, atunci când nu aspiră la nici un gol, dar viața pare să fie umplut cu semnificație profundă și foarte ocupat. Ia-un moment în care, după înot în mare odihnindu pe nisip, bucurându-se de soare și vânt. Astfel de momente experimentat marele matematician german, unul dintre creatorii geometriei non-euclidiene de Riemann, care spun că el - prin propria admitere unui prieten - imaginarea intuitiv sistemul dvs., am simțit cea mai mare bucurie, care este disponibil la câteva.
Este evident că, în astfel de momente o persoană la nimic nu caută, nu acționează în mod deliberat, dar viața lui era bogat și plin de semnificații profunde. Activism privează oameni de dreptul de a se bucura de moment, aceasta face sens foarte activitate- pentru că noi facem ceva nu pentru activitatea de infinit, dar, în scopul de a realiza ceva. Și finalizarea aspirațiilor noastre ar trebui să fie un moment de plăcere a ajuns.
Unul dintre motivele pentru răspândirea acestei iluzie este o altă superstiție, colectivism, care impune ca persoana nu a trăit pentru sine, ci pur și simplu de dragul societății. Din acest punct de vedere, și au într-adevăr nici o alegere, cum să acționeze, și în fiecare minut se bucură de un fel de furt din societate pe care le-ar trebui să-i dea.
A se vedea. Colectivism, existența.
↑ definiție excelentă
↓ definiție incompletă