Dreptul la sănătate înseamnă că guvernele trebuie să creeze un mediu în care toată lumea se pot bucura de cea mai bună sănătate posibilă.
Astfel de condiții includ asigurarea disponibilității serviciilor de sănătate, condiții sănătoase și sigure de muncă, locuințe adecvate și alimente nutritive. Dreptul la sănătate nu înseamnă dreptul de a fi sănătos.
Dreptul la sănătate este consacrat în numeroase instrumente internaționale și regionale în domeniul drepturilor omului, precum și în constituțiile naționale din întreaga lume.
Exemple de tratate ale ONU privind drepturile omului:
Exemple de tratate regionale privind drepturile omului:
- asigurând reducerea și mortalității infantile fat mort, precum și dezvoltarea sănătoasă a copilului;
- îmbunătățirea tuturor aspectelor legate de sănătatea mediului și a igienei industriale;
- prevenirea și tratamentul epidemice, endemice, profesionale si a altor boli și combaterea acestora; și
- crearea de condiții care să asigure tuturor servicii medicale și de asistență medicală în caz de boală.
Comentariu general privind Dreptul la sănătate
În acest comentariu general, se stabilește că dreptul la sănătate cuprinde nu numai la asistență medicală adecvată și la timp, dar, de asemenea, factorii determinanți care stau la baza de sanatate, cum ar fi accesul la apă potabilă și canalizare adecvată, disponibilitatea adecvată a produselor alimentare în condiții de siguranță, nutriție și locuințe, lucru sănătos precum și condițiile de mediu și accesul la educație și sănătate, inclusiv cu privire la sănătatea sexuală și reproductivă.
Potrivit Comentariul General, dreptul la sănătate conține patru elemente:
- Disponibilitate: functionare publice de sănătate și de îngrijire a sănătății facilități, bunuri și servicii, precum și programe în cantitate suficientă.
- Disponibilitate: facilități de sănătate publică, bunuri și servicii disponibile pentru fiecare persoană. Accesibilitatea are patru măsurători care se suprapun:
- nediscriminarea;
- accesibilitatea fizică;
- accesibilitate economică (accesibilitate);
- disponibilitatea informațiilor.
- Acceptabilitatea: Toate facilitățile de sănătate, bunuri și servicii trebuie să fie respectuos de etică medicală și cultural adecvat, precum și nevoile legate de vârstă pe tot parcursul vieții sensibile la gen și.
- Calitate: facilități de sănătate, bunuri și servicii trebuie să fie punct de vedere științific și medical adecvat și să fie caracterizate printr-o bună calitate.
Dreptul la sănătate, la fel ca toate drepturile omului, impune statelor părți trei tipuri de obligații:
- Observați: Aceasta înseamnă doar să nu împiedice exercitarea dreptului la sănătate ( „nu face rău“).
- Protect: Aceasta înseamnă să se asigure că terții (entități care nu sunt state) nu încalcă în exercitarea dreptului la sănătate (de exemplu, prin reglementarea activităților altor state decât entități).
- Împliniți: Aceasta înseamnă a lua măsuri pozitive pentru a realiza dreptul la sănătate (de exemplu, prin măsuri legislative, politice sau bugetare corespunzătoare).
- îngrijire medicală primară esențială;
- alimente esențiale și nutritive minime;
- salubritate;
- apă potabilă;
- medicamente de bază.
Statele părți ar trebui să avanseze în conformitate cu principiul de realizare progresivă. Acest lucru înseamnă că statele părți trebuie să ia în mod deliberat, concrete și măsuri specifice, utilizând resursele maxime disponibile. Aceste resurse includ atât resursele statului și resursele disponibile prin asistență și cooperare internațională. În acest sens, este important să se facă distincția incapacitatea de lipsa de voință a unui stat parte pentru a se conforma obligațiilor sale de a asigura dreptul la sănătate.
Răspuns OMS
Ca o componentă a procesului de reformă actual, OMS a pus în aplicare un concept nou pentru a promova și de a facilita integrarea unei perspective de gen, o componentă a capitalurilor proprii și a drepturilor omului, pe baza progreselor pe care au fost realizate în aceste domenii, la toate cele trei niveluri ale organizației. OMS își consolidează rolul în furnizarea de conducere tehnică, intelectuală și politică cu privire la punerea în aplicare a dreptului la sănătate. În general, acest lucru presupune:
- consolidarea capacității OMS și statele sale membre să integreze o abordare a drepturilor omului la problemele de sănătate ale oamenilor;
- asigurarea dreptului la sănătate în dreptul internațional și procesele internaționale de dezvoltare;
- promovarea drepturilor omului legate de sănătate, inclusiv dreptul la sănătate.