În inima gigant vechi Armeniei se ridica cvadriceps - munte Aragats, partea de sus, care este cel mai înalt punct în toate Transcaucazia. // Obiective naturale din Armenia
>- O națiune este în viață cu limba lui și să moară împreună cu limba (Gegham)
Care este limba poporului? Aceasta nu este doar o întrebare în scris sau oral, ci și sufletul oamenilor, adevărul vieții sale interioare. Aceasta este una dintre principalele, dacă nu cel mai important factor în conștiința națională și dezvoltarea oricărui grup etnic. Și în istoria poporului armean este limba a devenit temelia și piatra de temelie în formarea națiunii armene. A fost el - limba armeană - și la această zi este o dovada vie a faptului că procesul de formare și formarea poporului armean a avut loc și a fost finalizat din nou în cele mai vechi timpuri.
Însăși formarea poporului armean, care a devenit rezultatul fuziunii dintre triburi și uniuni de vechi, care trăiesc în zonele muntoase armene, istoricii se referă la mie III-II. BC. e. Mutarea succesiv la est și nord-est, etnie protoarmyansky asimilat sute de triburi și popoare mici, forței de muncă, care încorporează materialul lor, spiritual, și bogăția lexicală. În special, din tribul „Hayasa“ națiunea armeană a moștenit de sine denumire de „înaltă“. În timp ce alte trib indo-european „armeny“ ia dat numele prin care el a numit celelalte popoare - armeni. Cu toate acestea, fără îndoială, cea mai mare contribuție la grupul etnic al poporului armean au triburi hurrit-Urartian, cele mai numeroase într-o anumită zonă geografică.
În unirea triburilor nu a fost surprinzător - chiar înainte de multe teritorii au fost unite Urartu. Dar a fost o educație militară și politică. Nu a existat o singură conștiință națională, oameni uniți. Și acum, în plus față de factorul militar, dezvoltarea economică și culturală a motiva popoarele teritoriu vast pentru stabilirea relațiilor reciproce și de consolidare. Și în aceste condiții, prezența în elementul armean a acționat ca un factor de cimentare, care a dat un efect fără precedent: nu este doar o uniune, iar prezenta întrepătrunderea tuturor națiunilor și triburi - sub hegemonia limbii armene - într-un singur popor. triburi Highlands multilingve, inclusiv și Urartu, treptat, trecerea la limba armeană, folosindu-l ca un mijloc comun de comunicare (în același realimentarea timp și îmbogățindu-l cu vocabularul lor), și apoi continuați să utilizați exclusiv limba, transformându-l astfel într-o limbă la nivel național nouă educație etnică - armeni singure. De atunci și până în zilele noastre este conștiința fermă a armenilor ca națiune unificată.
Este dificil de a supraestima rolul limbii armene astfel longevitatea etnosul armean. „Nu este greu în istoria poporului, care, în funcție de poziția geografică cea mai dezavantajoasă său, ar putea atât de mult timp pentru a face față cu puternice puteri vecine și să nu fie absorbită de ele deloc. Acest lucru a fost facilitat de două elemente cheie: religie și limbă ... „- a scris un lingvist celebru ARMENOLOGIST Nikita Osipovich Emin.
Da, națiunea armeană este mândru de limba! Dar nu trebuie să uităm că istoria culturală a Armeniei este indisolubil legată de dezvoltarea civilizației întregii omeniri, și în special popoarele indo-europene. Prin urmare, rolul limbii armene în studiul originii și căile de dezvoltare a limbilor indo-europene este foarte mare. În familia limbilor indo-europene, limba armeană are un loc special este alocat grupului autonom.
Încercările de a clasifica orice grup de limbi a fost (de exemplu, traco -frigiyskoy) nu au avut succes, deoarece descrie natura plasarea și interacțiunea triburi indo-europene, și au fost complet lipsite de istorie și-a exprimat în mod clar linia rodstva. Dar incapacitatea de a transforma limba armeană în nici un grup nu vorbește despre izolarea lui, alienare - dimpotrivă, îl caracterizează universalitatea ei, și poate chiar un primar. El este legat de toate limbile împreună, și nimeni, în special, ceea ce este un semn absolut al strămoș strămoș. La mijlocul secolului al XX-armean lingvist A. Garibyan sa constatat că un set de consoane (non-silabic sau sunet non-silabic), în limba armeană nu este doar cea mai extinsă, dar absolut plin de toată familia indo-europeană a limbilor. Toate celelalte limbi au un număr limitat de consoane - fiecare propria combinație caracteristică. Limba armeană este totul, fără excepție, grupurile consonantice. Aceasta este o indicație că locul de naștere al indo-europeni a fost în Armenia. A. Gharibyan spune: „Într-adevăr, în cazul indo-europeni stabilit în Armenia, luând cu ei o parte a limbajului specific pentru a le grupa consoane, dialectele armene, care constituie limba armeană, ar fi rămas și au fost toate de grup consoană, o dată caracteristic triburilor populează Armenia. În Armenia am făcut praosnova limbă indo-europeană și a intrat în limba națională armeană: în Grabar arhaic (armeana veche) și ashkharabar (limba armeană modernă) ".
Deci, timp de mii de ani, limba armeană păstrează memoria despre sursa universală a culturii, în calitate de destinatar al său cel mai vechi. Este ușor de imaginat posibilitățile enorme în studiul de exprimare și de exprimare, rădăcini culturale și relații de diferite popoare ale lumii se deschide înainte de a cercetătorilor singuri doar materialul lingvistic al poporului armean.
Dar, vorbind de limba armeană, nu se poate spune despre alfabetul armean, doar limba de scriere salvează de la moarte. Din păcate, nu a păstrat scrierile armene perioadă înainte de secolul al V datând. Dar aceasta nu înseamnă că ei nu au fost acolo deloc. Lucru este că acoperirea evenimentelor istorice este adesea părtinitoare. În special, Armenia a exalta întotdeauna rolul liderilor bisericii și biserica propriu-zisa. Istoriografia clericală a inventat legenda perioada de glorie a culturii armene în perioada adoptării creștinismului. Și toate pre-creștin, păgân se întâmplă în perioada anterioară, țara a fost ignorată sau chiar desconsiderat. De aceea, clerul armean convenabil pentru a începe cronologia culturii armeana și literatura din Mashtots.
Dar istoria și cultura armeană sunt mult mai mare și adevăr istoric este că înainte de Mesropa Mashtotsa, în secolul V, a fost scrisă în limba armeană (desigur, acest lucru nu distrage atenția de la marea cauză a Mashtots - creatorul alfabetului armean, complet). Și a fost o scrisoare semnată și litere. De exemplu, se constată că anumite caracteristici ale protolanguage armeana fixe în monumente preistorice scrise Creta Linear (XX HVV BC. E) în limba etruscă (Itys. BC. Oe) și chiar și în Creta ieroglifike (XVII HHII- în BC . e.), ca fiind cheia pentru explicarea multora dintre ei a fost exact limba armeană. În general, pe teritoriul Armeniei de secole, există 4 tipuri de scriere hieroglifica: etsagir (X-V a.Chr ...), hieroglife Mețamor (secolul al XIX-lea î.Hr. ..), Caracterele scrise de mână ale Matenadaran (II mii în sus. n. e. și mai mari) caractere Hyksos (XVII în BC. e.).
Mai târziu, odată cu apariția scrierii alfabetice, în timpul alfabetului domashtotsevskogo a fost utilizat pe scară largă răspândire a grecești și aramaice scris scrisori care au fost scrise texte pur armene.
Astfel, vedem că, în ciuda existenței unei limbi armeană unificat, pentru a detecta urme de aproape toate tipurile de scrisori, o singură scriere națională nu a fost.
Nevoia de scriere armeană corespunzătoare este îmbunătățită cu adoptarea creștinismului în 301G. ca religie de stat. Și, desigur, crearea de nou alfabet original, Mesrob Maștoț a fost un mare eveniment în istoria întregii culturi armene. Cu toate acestea, printre istorici există o percepție confirmată de descoperirile arheologice că, chiar mai devreme, înainte de a Mashtots existat alfabet armean vechi format din 22 litere și că Mesrop îmbunătățit numai, dar nu a crea de la zero. Mai ales să acorde o atenție la cuvintele istoricului secolului al V Lazar Parpetsi: „Mashtots, văzând dificultățile implică formarea tineretului armean, care, în timpul său a fost forțat să iasă din patria lor în școli siriene și în siriacă îmbogăți ei înșiși nota plângându foarte mult, mai ales atunci când eu nu mă mai gândesc că, de fapt, există semne ale limbii armene, cu care vă puteți exprima gândurile, fără a recurge la un străin scrisori, împrumutate ".
Potrivit multor lingviști, luând în considerare inclusiv amintiri Koryun elev Mashtots, a adăugat el într-un alfabet vechi anterior vocalele existente și șapte consoane, specifice doar limbii armene, care este atât de lipsit în alfabetul domesropovskoy, și a scăpat cu marca „bukvoznakov“ bazat pe caligraf greacă. Alfabetul a devenit mai convenabil și adaptate la limba armeană, vă permite să trimiteți „carne vie“ al cuvântului. Fără îndoială, marele feat de Mashtots și o valoare enormă a reformei sale în istoria limbii armene - a contribuit la dezvoltarea rapidă a literaturii armene și scris, în general. Nu este o coincidență că de acum încolo Armenia în Europa a fost cunoscut doar ca „lumea limbii armene.“ A fost tradus în limba armeană biblic, monumentele scrise din antichitate, dintre care multe sunt pierdute în original și să vină până în vremurile noastre numai în traducerea armeană. Astăzi, ele sunt în cea mai mare depozit din lume de manuscrise - Matenadaran. Mesrob Maștoț.
Această carte, salvat de la inamic de întinare, apă și foc. Acest manuscris, dintre care multe au fost salvate la costul vieții. Când suntem în pericol, vom încerca instinctiv să salveze cele mai valoroase. Pentru armeni, era o carte. Pe dragostea armenilor la cărțile lor știau invadatorii turcice și mongole. De exemplu, Tamerlan numai în schimbul unei bănuți răscumpărare uriașă colectate pentru țăranii armeni și tot poporul, întoarce manuscrisele confiscate - cele mai mari valori ale poporului armean. Acest lucru nu este ficțiune, nu o legendă. Și o mărturie vie a acestui fapt este tot aceeași limba armeană, fixat în sine unic, nu a fost găsit în orice altă limbă a lumii, expresia care a apărut în acele vremuri tragice „cartea a fost luat prizonier“, „carte de salvat din captivitate.“ Și, desigur, au scris aceste cărți mesropovsoy litere ale alfabetului, în limba literară veche - Grabar. Un număr considerabil dintre acestea au fost copiate, de multe ori chiar și redesenat complet analfabet lyudmi.Blagodarya feat fără precedent a acestor oameni, ei au fost literalmente smuls din obscuritate.
Următorul pas în evoluția limbii armene - un armean Mijlociu, care își are originea în secolul al X-lea a existat alături de Grabar înainte de începutul secolului al XVI-lea.
În secolul al XVI-lea apare și se dezvoltă limba novoarmyansky - ashkharabar, pe baza cărora, la rândul său, a dezvoltat și limba literară armeană modernă, care include două ramuri - Vest (vorbitul în Armenia din Turcia, Europa de Vest, America) și de Est (această limbă a populației Armenia modernă și armeni din România, cu excepția Rostov-pe-Don).
Împreună cu limba standard, în limba armeană modernă include un număr mare de dialecte, dintre care cel mai comun este Nagorno-Karabah. Acesta este utilizat nu numai pe teritoriul Arțah, dar, de asemenea, în unele regiuni ale Armeniei, precum și în rândul diasporei în România, Europa și America. Potrivit multor lingviști, dialectul Karabah, în ciuda prezenței farsizmov, Russianisms și Turkisms, cel mai apropiat de limba Grabar decât limba armeană modernă. În plus, de multe ori dialectul Karabakh sună mai colorat și bogat, va transmite cu acuratețe nuanțele și grade în descrierea oricărui proces.
Dacă vorbim despre componența lexicală a limbii armene, atunci cu siguranta trebuie remarcat faptul că el este bogat și variat. În rădăcinile armenești vechi, au fost cu 11 mii, dintre care 900 au supraviețuit din limba indo-europene praosnovy. Desigur, în limba armeană, la fel ca oricare alta, o mulțime de datorii, care reflectă interacțiunea dintre cele două țări și popoare. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, astfel încât acestea să învețe limbi care nu sunt cu mult diferite de cuvintele limbii armene nativ.
Uneori este vorba de curiozități lingvistice. De exemplu, în limba armeană, cel puțin în dialectul său Karabakh, este bine cunoscut și de multe ori a folosit cuvântul „domashnik“. Desigur, aici în mod clar vizibil rădăcină română „acasă“ și derivare metoda pur românească cu sufixul - porecla, care îndeplinește în acest caz, funcția de notație obiect destinat ceva ca un cuvinte „ceai“, „portofel“, etc ... dar truc este faptul că cuvântul este format în armeană, și nu în limba română. Și nimeni de la cunoscuții mei română oamenii nu știu valoarea sa, în cel mai bun caz, presupunând că case. Dar „domashnik“ - doar papuci. Aici este un împrumut ciudat și creativ.
Cu toate acestea, orice creativitate în limba, capacitatea de a răspunde la o varietate de fenomene ale vieții, fie ca o oglindă, care reflectă spațiul înconjurător, în continuă expansiune de vocabular și concepte noi - toate acestea atestă vitalitatea limbii în sine, tendința de dezvoltare în continuare. Capturarea o zi a săptămânii și a faptelor de istorie, limbă, cum ar fi impleteste trecut și prezent, atașarea de oameni la patrimoniul cultural al strămoșilor lor, crearea unei rezistente la rupere, ori vitale de conectare.