Un bătrân a plecat să trăiască împreună cu fiul său, fiica și patru ani-nepotul. mâinile îi tremurau, ochii rău văzut, el a fost șchiopăta de mers. Familia a mâncat împreună la masă, dar vechi, bunicul tremura mâinile și vederea slabă a făcut proces dificil. Mazăre scurgea din o lingura pe podea, când a prins în mâinile sticlă, lapte vărsat pe masă.
Fiul și fiica a devenit din ce în ce iritat din cauza asta.
- Trebuie să facem ceva despre el, - a spus fiul. - M-am săturat de modul în care el mănâncă zgomotos vărsat laptele, și vărsat de alimente pe podea.
Patru ani băiat a fost uitam totul în tăcere. Într-o seară înainte de cină, tatăl l-au observat jucându-se cu așchii de lemn pe podea. El a cerut ușor copilul:
- Ce faci?
Doar încredere băiatul a răspuns:
- Fac un castron mic pentru tine și mama, din care veți mânca, atunci când am cresc.
Băiatul a zâmbit și a continuat să lucreze. Aceste cuvinte sunt părinții atât de uimit că erau fără grai. Apoi, lacrimi transmise pe fețele lor. Deși nici un cuvânt a fost rostit, atât a știut ce trebuie făcut.
În seara aceea soțul a venit la bunicul, a luat mâna și cu blândețe l-au dus înapoi la masa de familie. Toate celelalte zile el a mâncat cu familia sa. Și pentru un motiv oarecare, nici soțul și nici soția nu mai este îngrijorat atunci când a scăzut furculiță, lapte vărsat, sau fata de masa murdare.
Familiar. Pentru a unchiului meu, care a trăit în România, a fost aceeași atitudine în familia sa. De altfel, este de asemenea dat un tabel separat eu nu înțeleg modul în care oamenii pot face în acest sens.
Care este problema cu plăci din lemn? Este o soluție normală în cazul în care bate veselă. Și dacă în luptă alimentară, puteți pune vasul pe o tavă care are marginea acolo, care ar mânca departe presoară. Prostii, nu istorie, ar putea veni cu cele mai bune.