PARTEA ÎNTÂI
Magazia în care Pierre a plecat și unde a rămas timp de patru săptămâni, a fost douăzeci și trei soldați capturați, trei ofițeri și doi oficiali.
Toate acestea apoi prezentate într-o ceață Pierre, dar Platon Karataev a rămas pentru totdeauna în inima lui Pierre cel mai puternic și mai prețioasă de memorie și personificarea tuturor românului, bun și rotund. Când a doua zi în zori, Pierre a văzut vecinul său, prima impresie a ceva confirmat rundă este: toată figura lui Platon în lucrarea sa încins cu un cordon francez pardesiu, capac și sandale, a fost rotund, capul lui a fost perfect rotund, spate, piept, umeri, chiar și cu mâinile sale, pe care le purta ca și în cazul în care întotdeauna o să îmbrățișeze ceva, au fost rotunde; zâmbet frumos și ochii mari și căprui erau moi și rotunde.
Platon Karataev trebuie să fi fost de peste cincizeci de ani, judecând după poveștile sale despre campaniile în care el a fost un soldat-lungă perioadă de timp. El nu a știut și nu au putut determina cât de bătrân era; dar dinții de culoare alb strălucitor și puternic, care sunt laminate sale două semicercuri, când a râs (așa cum a făcut-o de multe ori), au fost toate bune și intacte; păr gri singur nu era în barba și părul, și tot corpul său a fost un fel de flexibilitate și, în special, duritatea și snoslivosti.
Fața lui, în ciuda mici riduri rotunde, a avut o expresie de nevinovăție și de tineret; vocea lui era plăcut și melodios. Dar, caracteristica principală a discursului său a fost iminența și sporosti. Probabil că nu sa gândit niciodată la ceea ce a spus și ceea ce spune el; și acest lucru în viteza și fidelitatea intonație lui a fost un persuasiunea irezistibil specială.
Puterea lui fizică și au fost de cotitură Aceasta este prima dată captivității că el nu părea să înțeleagă ce oboseală și de boală. În fiecare zi, dimineața și seara a fost culcat, spunând: „Setați un ceas, Doamne, pietre, ridica“; în dimineața, se ridică este întotdeauna același lucru cu o ridicare din umeri, spunând, „Lay - ondulată, a crescut - scuturat.“ Și într-adevăr, de îndată ce se culcă să doarmă imediat poticnire, și costă să dolar în sus, la imediat, fără oa doua întârziere, să întreprindă orice activitate ca și copii, obtinerea sus, ia jucăriile. El a știut cum să facă, nu este foarte bun, dar nu-i rău. El a copt, aburit, cosea, rindeluite, cusatura cizme. El a fost mereu ocupat și numai pe timp de noapte a permis să vorbească, pe care a iubit, și cântece. El a cântat cântece, nu ca canta compozitori care știu că sunt ascultate, dar cântă păsările cântă, în mod evident, pentru că sunetele pe care le era la fel de necesar să publice după cum este necesar este tras sau cheltuieli; iar aceste sunete au fost întotdeauna subțire, delicat, aproape feminină, melancolie, și fața lui, în același timp, este foarte gravă.
După ce a fost luat prizonier și barba cresc prea mult, se pare că el a aruncat toată auto-provocate pe el, străin, soldat și involuntar a revenit la fosta, țăranul, depozitul național.
- Un soldat în concediu - portok Shirt, - obișnuia el să spună. Fără tragere de inimă, el a vorbit despre timp soldații săi, cu toate că nu sa plâns, și de multe ori repetat, că tot serviciul lui nu a fost mușcat nu. Când a vorbit, el a vorbit în principal, de vechi și aparent dragi să-l lor amintiri „creștine“, a rostit, viața țăranilor. Zicale care a umplut discursul său, au fost cei mai ales cuvintele obscene și energice care spun soldați, dar erau zicalele populare care par atât de nesemnificative, luate separat, și care sunt toate de o semnificație bruscă de înțelepciune profundă, atunci când acestea sunt spuse de drum.
el a spus de multe ori chiar opusul a ceea ce a spus mai înainte, dar ambele au fost adevărate. Îi plăcea să vorbească și a vorbit bine, împodobind discursul său cu termeni de alint și proverbe, pe care Pierre crezut că el a inventat; dar farmecul șef al povestirile sale a fost faptul că, în discursul său evenimentele cele mai simple, uneori aceiași care, nu-i observe, a văzut Pierre, un caracter de conveniență solemn. Îi plăcea să asculte poveștile pe care a spus în seara (toate la fel), unul dintre soldați, dar mai ales îi plăcea să asculte povești despre viața reală. El a zâmbit fericit, ascultând aceste povesti, prin introducerea cuvântului și de a face probleme care tind să se asigure că se înțeleagă arată bine că el a fost spus. Afectiune, prietenie, iubire ca Pierre le-a înțeles, Karataev nu a avut nici o; dar el a iubit și a trăit cu tot, ceea ce viața ia adus, în special cu persoana - nu este cunoscut de către orice om, ci cu oamenii care se aflau în fața ochilor lui. El iubea câinele lui, prietenii lui, francezii, iubit Pierre, care a fost vecinul lui; dar Pierre a simțit că Karataev, în ciuda tuturor tandrețea afectuos pentru el (care a plătit tribut involuntar la viața spirituală a lui Pierre), nu pentru un moment nu ar fi despărțire supărat pe el. Și Pierre același sentiment începuse să se simtă o Karataev.
Platon a fost Karataev pentru restul prizonierilor soldatului cel mai obișnuit; falcon nume sau Platosha, Troon amabilitate peste el, l-au trimis pentru colete. Dar pentru Pierre, așa cum el însuși a prezentat în prima noapte, în mod inexplicabil, rotund și personificare eternă a spiritului de simplitate și adevăr, așa că a rămas pentru totdeauna.
Platon Karataev nu știa nimic de inimă, cu excepția rugăciunile sale. Când a spus discursul său, el, din moment ce ei nu par să știe ce este se va termina.
Când Pierre, uneori afectat sensul discursului său, el a cerut să se repete, Platon nu a putut aminti ce a spus acum un moment - așa cum el nu a putut spune un cuvânt Pierre melodia preferată. Nu a fost o „dragă, berezanka și mă toshnenko“, dar cuvintele nu au mers nici un sens. El nu a înțeles și nu au putut înțelege sensul cuvintelor, luate separat de discursul. Fiecare cuvânt și fiecare acțiune a lui a fost o manifestare a activității sale necunoscute, care a fost viața lui. Dar viața lui, în timp ce se uită la ea, a avut nici un sens ca o viață separată. Ea a avut sens numai ca parte a unui întreg, pe care el a simțit în mod constant. cuvintele și acțiunile sale a curs de la el cât mai uniform, este necesar și la fel, ca mirosul este separat de floare. El nu a putut înțelege prețul sau valoarea unui singur act sau cuvânt.