Realizarea drepturilor omului în România este într-o poziție dificilă. În teoria dreptului în temeiul dreptului omului de a înțelege utilizarea subiectului (persoana, proprietarul drepturilor) de oportunitate, care este fixat prin lege. Se poate concluziona că punerea în aplicare a drepturilor omului - este o chestiune de interese și a nevoilor umane. Și acest lucru este într-adevăr cazul. O sferă politică națională este importantă, iar el reprezintă în mod regulat comportamentul său întregul complex de drepturi politice. Alții nu au nimic de-a face cu politica ca sferă a intereselor sale se află în domeniul problemelor economice și de afaceri.
Prin urmare, vorbind despre punerea în aplicare a drepturilor omului în România, este important să se facă distincția între grupurile pentru drepturile omului, precum și posibil, dreptul de a lua în considerare fiecare separat.
Cu toate acestea, „vina“ cetățenilor din neutilizarea drepturilor lor este absurd, deoarece dreptul subiectiv - o măsură de posibil comportament. Destul de diferit este cazul cu cerințele legislației, politicii publice, regimul politic și statul însuși ca un întreg.
Statul ar trebui să asigure punerea în aplicare a drepturilor omului în mod sistematic, la toate nivelurile: legislația (legile adoptate nu ar trebui să contrazică principiile KonstitutsiiRumyniyai ale drepturilor omului), de aplicare a legii (instanțele și agențiile de aplicare a legii ar trebui să aplice legea, ghidat de Constituție și legi, și nu interesele birocrației și cercuri influente ale grupurilor) și educație (societate are nevoie de o educație juridică și educație, sistemul de învățământ este o formațiune de canal și de transmitere a valorilor juridice și cunoștințe).
Garanții pentru realizarea drepturilor și libertăților fundamentale în țara noastră, în conformitate cu articolul 45 din Constituția România, responsabilitatea statului și întregul sistem al organelor de stat. În țara noastră, lucrează de Comisarul pentru drepturile omului; pentru a proteja drepturile și libertățile individului atribuit președintelui, Adunarea Federală, Guvernul, autoritățile Federației și autonomiei locale. În cele din urmă, o persoană care are dreptul, în cazul în care epuizat toate căile de atac interne disponibile, pentru a face apel la Comisia Europeană și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Doar cât de importantă statutul constituțional al persoanei atașat la Legea fundamentală, dispozițiile articolului 135, care spun, în special, se înregistrează faptul că dispozițiile din capitolul 2, anexând drepturile și libertățile omului și cetățeanului nu poate fi revizuită. În cazul în care nevoia de schimbare va fi cu adevărat relevante, atunci aceasta va necesita adoptarea unei noi Constituții a România.