Modul hotărârilor: natura și tipurile
Modul hotărârilor: natura și tipurile.
Modality - este exprimat în mod explicit sau implicit în hotărârea de informații suplimentare cu privire la gradul de valabilitate a acestuia, starea logică sau de fapt al reglementare, evaluative și altele de caracteristicile sale ..
Cuvântul prin care modalitate este exprimare fixă se numește functor modal. o declarație care conține functorul modal numit modal. secțiunea logică. în cazul în care sunt studiate proprietățile declarațiilor modale, numite logica modală.
Modal logica se aplică logicile neclasice (clasic logica cu două valori, și modale - evaluate).
Cele mai comune modalități:
alethică (din limba greacă „Aletheia“ -. adevărul)
axiologică (din Axios greacă -. valoroasă)
deontice (din deonte greacă -. așa cum ar trebui să fie)
epistemică (din limba greacă „epistema“ -. anumite cunoștințe)
modalitate alethică exprimată de către operatori (functori) "necesar" (# 9633;), "posibil" (◊), "accidental" (Ñ). conceptele de bază ale alethică noțiunilor asumate de posibilitate și necesitate. Pentru a exprima posibilitatea limbii române folosește cuvântul „poate“, „ar putea“, „probabil“, și altele. Pentru a exprima necesitatea de a utiliza cuvântul „necesar“, „ar trebui“, „de aceea“, și altele.
Axiologică (estimat) modalitatea de declarații din perspectiva unui anumit sistem de valori. Starea declarațiilor axiologică este exprimat ca ( „bun“, „rău“, „rău“, „nu-mi pasă“) sau relative ( „mai bine“, „mai rău“, „echivalent“) concepte evaluative absolute.
Deontică (normativ) modalitatea reflectă obligațiuni aprobat în hotărâre cu normele de moralitate drept, obligații specifice ( „trebuie“, „trebuie“, „poate“, „permis“, „interzise“, „permis“), și poate exprima, de asemenea, un ordin, motivație pentru anumite acțiuni.
Epistemică modalitate reflectă gradul de valabilitate a conținutului hotărârii în cunoașterea (a „dovedit“ sau „dovedit greșit“ la „probabil“, „dificil“, „probabil“ t. P.), precum și o modalitate de a lua informațiile conținute în hotărârea ( „știu“ "cred", "crede", "îndoială", etc.).
În funcție de gradul de valabilitate în rândul cunoștințelor sunt două clase disjuncte de judecată: semnificative și problematice.
hotărâre de încredere - aceasta este o propunere rezonabilă judecăți adevărate sau false.
modalitatea lor poate fi exprimată de către doi operatori:
V - Dovada (veracitate) operatorul
F - operatorul combatem (prefăcea).
„Este dovedit faptul că Pământul este rotund“ - V (p).
„Neg că pământul este plat“ - F (q).
Operatorii V și F pot fi exprimate în termeni de celălalt: V (p) ≡F (
hotărârile Problematizările - o hotărâre care nu pot fi considerate fiabile din cauza lipsei lor de valabilitate.
hotărârile Problematizările poate fi exprimată de către operator P, similar cu declarația de probabilitate în matematică. Exprimarea P (p) se citește ca: „Aceasta este, probabil, p“ sau „Aparent, p“. Acesta poate fi, de asemenea, exprimate folosind operatorii V și F: F (p) =
F (p), adică dificultatea de p înseamnă că p nu este dovedită, nici infirmată.