Condițiile contractului de credit de consum (împrumut), instituit prin articolul 5 din Legea privind creditul de consum.
Potrivit specialiștilor români FAS la condițiile determinate de costul total al creditului, sunt următoarele: valoarea creditului de consum (împrumut); validitatea unui contract de credit de consum (împrumut) și perioada de rambursare a creditului de consum (împrumut); moneda în care consumatorul este dat un credit (împrumut); rata dobânzii la sută pe an, iar în aplicarea unei rate a dobânzii variabilă - procedura de determinare a acesteia.
Trebuie remarcat faptul că, în virtutea prevederilor Codului civil din România (în special articolele 807, 819) și Legea privind creditele de consum serviciile de credit de consum nu sunt servicii pentru furnizarea de credite de consum și vice-versa. În acest caz, creditorul în temeiul contractului de credit poate servi doar la o bancă sau altă instituție de credit, precum și creditor în temeiul acordului de împrumut - alte persoane.
3. Punctul 5 din partea 1 a articolului 3 din Legea privind creditul de consum stabilit că activitatea profesională este furnizarea de credite de consum - este activitatea persoanei juridice sau a întreprinzătorului particular pentru furnizarea de credite de consum sub formă de bani, efectuate în detrimentul implicate în mod sistematic în returnarea și baza plătite în numerar și (sau) are nu mai puțin de patru ori într-un an (cu excepția împrumuturilor acordate de către angajator la angajat, și în alte cazuri prevăzute legea ederalnym).
Cu toate acestea, în conformitate cu articolul 4 din Legea cu privire la activitățile profesionale de credit de consum pentru a oferi credite de consum de către instituțiile financiare non-credit se efectuează în cazurile stabilite de legile federale cu privire la activitățile lor.
Astfel de proceduri din Legea federală „Cu privire la lombarzii“, „cu privire la cooperarea de credit“ și „Cu privire la microfinanțare și organizațiile de microfinanțare“, „Cu privire la cooperarea agricolă“.
După analizarea legilor federale care reglementează activitățile instituțiilor financiare non-credit, Serviciul Federal Antimonopol din România a ajuns la concluzia că din numărul de instituții financiare (inclusiv instituții financiare non-credit numite în articolul 76.1 din Legea federală „Cu privire la Banca Centrală a România (Banca din România)“ și supravegheate bancă din România, precum și menționate la punctul 6 al articolului 4 din legea federală „cu privire la protecția concurenței“ și care nu sunt supravegheate de către bancă din România), întreprinzătorii individuali pot fi numai brokerii de asigurare.
Trebuie remarcat faptul că brokerii de asigurare în mod obișnuit desfășura specificat în primul paragraf al paragrafului 6 al articolului 8 din Legea federală „Cu privire la organizarea de afaceri de asigurări sociale în România“ activități, în conformitate cu al treilea paragraf din această parte are dreptul de a efectua alte legate de furnizarea de asigurare și nu sunt interzise prin lege activități, cu excepția activității asigurătorului, reasigurător, agent de asigurare.
Din cele de mai sus rezultă că brokerii de asigurare nu au dreptul de a desfășura activități profesionale în credite de consum.
Astfel, în conformitate cu Serviciul Federal Antimonopol din România, în ciuda regulilor de la punctul 5 din partea 1 a articolului 3 din Legea privind creditul de consum, care conține o trimitere formală la posibilitatea de a practica o profesie pentru creditele de consum de către întreprinzători individuali, de fapt, ele nu sunt în măsură să-l pună în aplicare.
În conformitate cu partea 1 a articolului 823 din Codul civil al tratatelor din România, a căror funcționare este asociată cu transferul de proprietate de cealaltă parte a sumelor de bani sau alte lucruri definite de caracteristici generice, pot oferi credite, inclusiv sub forma unui avans, plata în avans, amânarea și plata în rate bunurile, lucrările sau serviciile (credit comerciale), cu excepția cazului în care se prevede altfel prin lege.
Luând în considerare acest lucru, atunci când se stabilește natura creditului trebuie să se bazeze pe emergente pasive civile între creditor și debitor. Astfel, în cazul în care o persoană vinde către o altă persoană, orice bunuri, oferă orice servicii, în timp ce în cadrul acordului dintre părți pentru punerea în aplicare a produselor sau a serviciilor, cu condiția ca plata pentru bunurile / serviciile se efectuează cu o întârziere de I / rate sau, dimpotrivă, în cazul în care o persoană care dă plata în avans sau plata în avans în contul primirii ultimei dintre bunurile / serviciile, aceste angajamente se încadrează în noțiunea de credit comercial, instituit prin articolul 823 din Codul civil al România.
Document Prezentare generală
Serviciul Federal Antimonopol din România se referă la condițiile stabilite de costul total al creditului, următoarele: valoarea creditului de consum (împrumut); durata contractului și restituirea creditului de consum (împrumut); moneda în care consumatorul este dat un credit (împrumut); rata dobânzii la sută pe an, iar la o rată variabilă - procedura de determinare a acesteia.
Serviciul Federal Antimonopol din România indică faptul că SP nu poate de fapt, angajate în activitatea profesională la credite de consum.